Kudika
10 Aprilie 2019

Este timpul să spunem lucrurilor pe nume. Ca părinți, profesori și o comunitate de oameni rezonabili trebuie să recunoaștem: ne-am ignorat copiii încă din cele mai vechi timpuri, încă de când am început să pictăm pe pereții peșterilor.

Dacă am fi fost clipă de clipă alături de copiii noștri, ceva ne-ar fi distrus/omorât ca specie. Cel puțin focul nu ar fi fost inventat și hainele nu ar fi fost cusute, iar mâncarea nu ar fi fost vânătă sau culeasă.

Ignorarea copiilor noștri este, în esență, un avantaj evolutiv. De asemenea, telefoanele mobile sunt doar cea mai recentă formă de distragere a atenției.

Nu te intreba "Ce spune nebuna asta?". Nu te uita mine în parc în timp ce dau câteva scrolluri pe Facebook în timp ce copilul meu se dă pe tobogan. Hai să îți amintesc de ziua de ieri, când tu stăteai ca un zombie pe canapea, cu o cană de cafea în mână, iar copilul tău, trezit de la 4 dimineața, alerga în stânga și în dreapta pentru a îți arăta câtă energie are. Ignorarea copiilor noștri este o strategie de supraviețuire.

Îi luăm pe părinții noștri ca exemplu? Ei nu aveau telefoane mobile. Dar mamele noastre foloseau telefoanele fixe - și vorbeau cu prietenele lor ore întregi. Sigur îți amintești de acele momente. Îți amintești de cablul spiralat pe care îl răsucea între degete.

Te duceai la ea să îi arăți un desen făcut la școală, voiai să îi captezi atenția și țipai din tot sufletul "Mamă, mamă, mamă" până când acoperea receptorul telefonului și îți spunea "Shh, vorbesc la telefon acum."

Și sigur îți amintești și de serialele la care se uita, timp în care nu puteai să o deranjezi indiferent de ce ți se întâmpla. Serialele erau relaxarea ei, nu pierdea niciun episod.

Iar la joacă? Nici măcar nu venea cu tine. Îți spunea să stai în fața blocului și să te joci cu ceilalți copii.

Să revenim acum la telefoanele mobile. Societatea îi spune mămicii moderne că nu își poate lăsa copilul de 7 ani singur la locul de joacă. Așa că, în timp ce își lasă copilul să se joace și ea este la doar câțiva cm de el, îndrăznește să își ia puțin timp liber și pentru ea, să vorbească cu o prietenă pe messenger, să se bucure de uriașul latte pe care l-a adus cu ea, să se uite la un filmuleț cu o pisică nebună sau să dea câteva scrolluri pe Instagram și pe Pinterest.

Mamele noastre ar fi dat orice pentru a avea acest telefon magic. Nu vine cu cordonul spiralat, poate fi luat peste tot și îți permite și să stai aproape de copilul tău și să vezi tot ce face.

Singurul său dezavantaj? Judecata societății. Ei bine, la dracu cu societatea pentru că toți facem același lucru. Toți am făcut - de la străbunici, bunici, părinți. Iar acum dăm vina pe un amărât de telefon care încape într-o mână. Într-o lume în care nu mai avem prieteni vecini, prietenii reale, grupuri de mame care se întâlnesc la o cafea la finalul săptămâni, acest telefon este important.

Așa că stai pe telefon dacă asta simți. Fă-o fără vină. Fă-o fără rușine. Toată lumea a făcut-o la un moment dat (numai că înainte nu erau telefoanele, însă existau alte variante). Și privește cu coada ochiului ce-ți face copilul pe terenul de joacă. Bârfește pe whatsapp cu prietenele pe care le vezi de două ori pe an în carne și oase. Copilul tău va fi bine. Noi am fost bine. Părinții noștri au fost bine. Toata lumea a fost bine.

sursa material: www.scarymommy.com

foto main: Halfpoint, Shutterstock

Vizionare placuta

Iti place acest articol? Recomanda-l prietenilor: