Kudika
6 Octombrie 2019

Obisnuiam sa tanjesc dupa perfectiune in toate aspectele vietii mele. Am crezut ca perfectiunea ma va face “acceptabila” in ochii celorlalti.

In sinea mea, ma simteam inadecvata, nesigura, niciodata suficient de buna. Si in mod subconstient imi spusesem ca doar cand voi reusi sa ating perfectiunea – in felul cum arat, in felul cum ma comport, in felul cum imi construiesc viata – voi putea in sfarsit sa ma iubesc si ma accept.

Cand eram copil, voiam sa fiu cea mai buna din clasa, sa iau notele cele mai mari, sa primesc cele mai multe laude. Mai apoi, cand a venit momentul sa-mi aleg cariera, am agonizat multa vreme asupra deciziei, dorindu-mi sa fac alegerea perfecta. Imi doream cu disperare sa fiu cea mai buna, angajatul perfect, care da 100% in orice proiect.

Ideea de a face o greseala ma ingrozea si imi doream excelenta in orice moment. Imi era teama sa nu ma judece cei din jur.

Citeste continuarea pe AndreeaRaicu.ro

foto main: tugol, Shutterstock

Vizionare placuta

Iti place acest articol? Recomanda-l prietenilor: