Scrisoare deschisa pentru sufletul care simte ca se afla la capatul puterilor 

Adesea cea mai grea parte a calatoriei noastre prin viata este sa credem ca suntem demni de acest drum.

Este timpul pentru o poveste scurta de viata:

A fost odata ca niciodata o batranica ce trebuia sa coboare in fiecare dimineata la rau sa aduca apa pentru baut, gatit si curatenie. Ea avea mereu doua galeti cu ea, le umplea pe malul raului si se intoarcea cu ele acasa.

Una dintre galeti era noua, perfecta, fara nicio fisura si, datorita modului in care era construita, niciun strop de apa nu pica din ea. Cealalta galeata era veche, mostenita de la mama ei si avea si cateva crapaturi subtiri. Pana sa ajunga acasa, de obicei, aproximativ o treime din apa din a doua galeata cursese prin acele fisuri.

Intr-o zi, in timp ce mergea catre rau, galeata crapata - care intotdeauna simtise ca nu este suficient de buna ca cealalta galeata - i-a spus batranei: "Din cauza mea nu ajungi niciodata cu doua galeti pline de apa acasa. Imi pare atat de rau ca iti fac viata dificila. Inteleg ca trebuie sa ma inlocuiesti cu o galeata mai buna."

Batranica a zambit si a intrebat: "Chiar crezi ca nu am stiut despre crapaturile tale in tot acest timp? Priveste in spatele tau, uite toate florile frumoase care cresc pe poteca de acasa pana la rau. Eu am plantat semintele, dar tu le-ai udat in fiecare dimineata."

Morala povestii:

Trebuie sa invatam sa avem incredere in noi in fiecare aspect al vietii noastre. Sa nu ne mai mustram pentru crapaturile din propria noastra galeata. Cu totii avem fisuri. Insa oare aceste crapaturi care credem ca ne distrug... nu sunt cele care uda florile de pe drumul nostru pe care nici o secunda nu ne-am oprit sa le apreciem, sa le mirosim, sa ne bucuram de ele?

Sfatul nostru: alege sa vezi florile create de catre tine. Alege sa vezi cum aceste crapturi fac magie in jurul tau... si intregul tau Univers se va schimba.

foto main luboffke, Shutterstock