După fiecare despărțire îmi doream să am puterea să îl blestem, îmi doream să îl văd suferind, să mă răzbun și într-un final să simtă o părere de rău profundă că m-a părăsit, ajungând să concluzioneze că eu am fost o parteneră atât de bună și m-a ratat. Greșit, total greșit. Iată povestea maturizării mele emoționale și cum am ajuns să iubesc sănătos și constructiv.

Citeste si:
Când simțim iubirea într-un mod dăunător: tipologia celor...

Am iubit de fiecare dată ca pentru prima oară. Am crezut că oferind timpul meu, loialitatea mea, punându-mi sufletul pe tavă și ridicând la rang mai sus de prioritatea partenerul de viață, punându-mă mereu pe locul doi în relație, voi reuși să construiesc un cuplu puternic.

Credeam că innăbușindu-mi nemulțumirile și lăsându-le apoi să explodeze când se adunau prea mult, cu efectul unui butoi plin cu praf de pușcă, voi fi iertată pentru toate cuvintele urâte și nedrepte pe care le spuneam în acele momente rare de nervi și frustrare, căci da, erau rare și în rest eram numai lapte și miere.

Citeste continuarea pe Garbo.ro

foto main pixabay

Iti place acest articol? Recomanda-l prietenilor: