Dumnezeu nu-ți ia nimic fără să-ți dea mai mult

Uneori simți că viața îți scapă printre degete. Că ceea ce ai clădit cu sufletul se dărâmă în fața ochilor tăi fără să înțelegi de ce. Îți vine să strigi, să întrebi, să ceri răspunsuri pe care nu le primești imediat. Dar tocmai acolo, în căderea aceea pe care nu ai cerut-o, se ascunde începutul tău nou. Dumnezeu nu-ți rupe mâinile ca să te pedepsească, ci ca să le elibereze de ce nu-ți mai servește. Pentru că El știe ce urmează, chiar și când tu nu mai vezi nimic.

Și da, doare. Doare pierderea, doare golul, dor întrebările fără răspuns. Dar în timp, ai să înțelegi că fiecare sfârșit a fost o protecție. Că ți s-au luat lucruri și oameni nu pentru că ai greșit, ci pentru că ai crescut. Și în acea creștere, anumite lucruri nu mai aveau loc. Dumnezeu nu-ți ia nimic fără să-ți dea mai mult, dar mai întâi trebuie să ai curajul să rămâi cu tine în golul acela tăcut.

Când se rupe ceva, nu e un capăt. E o ușă.

Ai simțit cum lumea ta s-a dat peste cap într-o secundă, ca și cum cineva a tras brusc de firul unei pânze în care tu ai cusut ani întregi. Ai crezut că e sfârșitul, că nu ai cum să te mai ridici, că nu vei mai putea avea încredere vreodată. Și totuși, azi ești aici. Poate încă doare, dar respiri. Te miști. Încă speri, undeva, în tine. Asta înseamnă că nu a fost sfârșitul, ci începutul unei versiuni mai curate a ta.

Tot ce ți s-a luat cu durere a fost înlocuit, mai târziu, cu ceva care ți-a adus liniște. Poate încă nu ai primit acel "mai mult", dar va veni – și va avea forma potrivită inimii tale vindecate. Nu ți se ia nimic fără rost. Dumnezeu te rupe doar ce te ține departe de tine. Iar ceea ce urmează va fi mai aliniat cu sufletul tău decât tot ce ai avut până acum. Dar până să vină acel "mai mult", ai nevoie să nu fugi din tine.

Ce pierzi nu definește ce meriți

Să nu te judeci pentru ce s-a sfârșit. Nu te blama pentru oamenii care au ales să plece sau pentru ușile care s-au închis fără explicații. Ce ai pierdut nu înseamnă că nu ai fost suficientă, ci doar că acel lucru nu era pentru tine. Și știu, e greu să crezi asta când încă plângi în tăcere sau când taci în fața celor care nu înțeleg prin ce treci. Dar meriți ceva ce nu o să plece. Meriți ceva care nu va pune niciodată la îndoială cât valorezi.

Dumnezeu nu te pedepsește cu goluri, ci îți pregătește spațiul pentru plinul care vine. Nu-l poți primi cu brațele ocupate de trecut, de iluzii, de oameni care nu te-au ales pe tine cu adevărat. Lasă ce pleacă. Nu pentru că e ușor, ci pentru că e sfânt să faci loc. Ce e cu adevărat pentru tine va veni fără luptă, fără îndoială, fără jumătăți de promisiuni. Și atunci ai să înțelegi de ce tot ce ai pierdut era, de fapt, eliberare.

Uneori, binecuvântările vin ascunse în durere

Nu tot ce pare un blestem e unul. Uneori, cea mai grea zi din viața ta e ziua în care totul începe să se așeze. Chiar dacă nu o vezi atunci, chiar dacă în mijlocul haosului simți că ești doar o umbră a ceea ce ai fost. Dumnezeu nu lucrează cu planurile tale, ci cu sufletul tău. Și sufletul tău are nevoie, mai întâi, de curățare. De desprindere. De golire.

Durerea te deschide. Te forțează să te întorci spre tine, să stai cu întrebări pe care le-ai evitat ani întregi. Să vezi ce ai ignorat, ce ai acceptat din frică, ce ai permis din nevoia de a fi iubită. E greu să vezi binecuvântarea când inima ți-e în bucăți, dar mai târziu vei spune: „A fost cel mai dureros lucru… dar a fost începutul meu.” Asta e promisiunea divină. Ce ți se ia te duce mai aproape de ce e cu adevărat al tău.

Fii pregătită să primești mai mult decât ai cerut

Ți-ai rugat cuvintele în tăcere. Ți-ai dorit ceva mic, dar cu toată inima. Dar Dumnezeu nu lucrează cu „puțin” când tu ești făcută pentru „din plin”. El îți va da nu doar ce ai cerut, ci ce ai avut nevoie fără să știi. Dar ca să primești acel „mai mult”, trebuie să înveți să crezi că-l meriți. Să te dezveți de „mă mulțumesc cu ce primesc” și să-ți spui „eu pot avea TOT ce e pentru mine”.

Nu e aroganță. E credință. E adevăr. E acceptarea faptului că nu ai fost creată pentru resturi emoționale sau pentru iubire pe jumătate. Dumnezeu ți-a pregătit mai mult decât o inimă frântă. Dar trebuie să te alegi pe tine ca să ajungi acolo. Și să nu te mai întorci în locuri unde ai învățat să te micșorezi.

Amintește-ți asta: ce e al tău nu pleacă. Și ce pleacă... nu era menit să stea. Nu tot ce doare e de păstrat, nu tot ce dispare e o pierdere. Unele lucruri sunt scoase din viața ta ca să fii salvată de o rătăcire pe care nici tu nu o vedeai. Poate azi simți că ești în ruină, dar Dumnezeu vede deja castelul care se ridică în locul acelora. Și nu te va lăsa fără răspuns.

Ai răbdare cu timpul. Cu viața. Cu inima ta. Nu va trece totul repede, dar va trece. Și când te vei uita în urmă, nu vei mai vedea pierderea. Vei vedea protecția. Și recunoștința.

Alma
15 Mai 2025

Urmareste-o pe Alma

Alma se numără printre primele cititoare Kudika și a crescut în același timp cu noi. S-a alăturat echipei redacționale sub formă de colaborator pentru că vrea să împărtășească din...