De vreo 100 de ani traim cu obiceiul asta, ne strangem sa vedem filme. E ceva in felul nostru de a fi, e ceva acolo ce ne face sa ne placa sa vedem povesti. Ne place sa vedem vieti, de sus, din unghiul lui Dumnezeu, respectand liberul arbitru, deci fara sa intervenim. Pacatul originar, omul caruia ii place postura de Dumnezeu. Stam si privim.

Parerea lui Radu: Trebuie sa crezi in continuare in Mos Craciun
povesti de viataAm fost la “The Founder”. M-am dus omeneste, ceea ce va doresc si voua. N-o sa va povestesc filmul, desi, va spun de la obraz, imi vine, ca sa nu mai pierdeti timpul cu el.Traim incercuiti de branduri, ca asa e viata acum. Brandurile toate au un story. Au un fel al celui care-l detine de a fi. Brandurile sunt o idee dusa pana la capat. Ma uitam la povestea asta, a celebrului fast-food, ma uitam si ma gandeam la asta. La cate trebuiesc sincronizate ca viata sa-ti iasa. Ma uitam la fondatorul fast foodului in jurul caruia lumea inca se mai strage, Ray Kroc il cheama, dar nu vreau sa-i dau numele si sa-l fac celebru. Ma uitam la viata omului astuia, n-aveti uneori senzatia asta de mers fara sens? N-aveti senzatia asta uneori, ca mersul a devenit mai important decat ajunsul? La asta ma gandeam cand urmaream succesul lui Ray Kroc. E un tip de neliniste in care traim in dorinta de a avea. Asta e Ray Kroc, dar nu-i dau numele. Tipologia omului care traieste doar sa castige. Insa nu el ma intereseaza cel mai tare, cat ideea cu care am plecat de la film.

Intre doua tipuri de om, unul cinstit, usor naiv, incurcat continuu de intentii pozitive. Si altul, usor contondent, neincercat de prea multe scrupule, coordonat de intentia de a-i iesi treburile cu orice pret, avand si cateva momente hazlii in felul de a fi. Intre aceste doua tipuri de om, pe cine credeti ca simpatiza publicul din sala ce privea aceasta poveste a anilor 60? Exact, la cel de-al doilea se radea admirativ. Ba chiar si usor disproportionat uneori. Oamenii priveau cu admiratie succesul acesta. Si va spun, asa, ca ne cunoastem, undeva in felul nostru de a fi pactizam cu dusmanul. Flirtam subconstient cu el. Admiram la el puterea de a fi asa. Asta ne face hazlii si ne da o tenta mobilizatoare de a obtine. E ceva ascuns in om care-si cere uneori partea. Verificati-va la film. O sa-mi dati dreptate. Va place mai degraba personajul negativ. O sa radeti si o sa-l priviti cu detasare pe omul care a muncit sa faca un hamburger cinstit. O sa va regasiti in omul de succes. Nu va place sa pierdeti cinstit. Eu zic asta si cu oarecare teama. Nu care cumva sa fiu doar eu asa. Sper sa nu ma contraziceti. Mi-ati distruge un mit si nu se cade. Zambeam cand scriam asta.

Parerea lui Radu: Nevoia de superioritate e cea care ne-a prabusit
Iti place acest articol? Recomanda-l prietenilor: