Cele 5 Trepte ale IUBIRII: a treia e cea mai grea

Relația de iubire se construiește, nu există pur și simplu

Ca orice lucru plin de măiestrie, de satisfacție, de mulțumire, nu se poate construi peste noapte, nici măcar atunci când avem toate resursele la îndemână și norocul de partea noastră. Orice eveniment din viața noastră necesită timp, experiență, modelare interioară, asimilare.

La fel se întâmplă și cu iubirea. Ea crește și se dezvoltă într-un mod unic în fiecare cuplu, însă nu putem să nu observăm faptul că majoritatea relațiilor sunt nevoite, la un moment dat, să treacă peste aceleași hopuri.

Iată care sunt cele 5 încercări ale iubirii în procesul de maturizare a relației

Psihologii ne îndeamnă să susținem activ calitatea relației noastre de iubire și au dreptate. Pentru că nimic nu pică din cer și chiar dacă o vreme totul este lin și plin de fericire, apar și momentele mai dure, de criză emoțională și relațională – „probe” ale iubirii pe care cuplurile le pot trece sau... le pot pica.

Prima etapă a iubirii: Startul relației

Relația începe cu iubirea și dorința de a descătușa toate emoțiile pe care le simțiți.

Este perioada cea mai intensă din punct de vedere emoțional și totodată cea mai înșelătoare, pentru că acum aveți tendința de a proiecta asupra partenerului idealul vostru într-o relație. Acum îl vedeți într-o lumină construită de voi, de propria minte, urmând ca acest portret să fie „dovedit” în etapele ulterioare ale relației.

Fluturii din stomac, dorința fizică arzătoare, energia și forfota emoțională, insomniile, nerăbdarea, dorul – toată această avalanșă de emoții este foarte frumoasă și merită trăită din plin. De ce?

Pentru că este o perioadă destul de scurtă, urmând ca în câteva săptămâni sau luni avalanșa hormonală și emoțională să treacă. Atunci lucrurile încep să se domolească și întrăm în a două etapă a iubirii.

Foto: ViDI Studio/ shutterstock.com

A două etapă a iubirii: cunoașterea

Dacă până acum am proiectat idealuri în noua relație pornită, abia de acum încolo începem să cunoaștem partenerul.

Experiențele de zi cu zi de până acum, presărate cu nerăbdare și pline de curiozitate s-au cam dus. Acum observăm reacțiile noastre și ale celuilalt la evenimente obișnuite.

Acum ne cunoaștem reciproc.

Merg partenerii mai departe împreună sau plictiseala ia locul fluturilor din stomac? Ambii parteneri vor cu adevărat o relație sau pentru unul a fost mai degrabă o aventură? Au hotărârea de a parcurge această relație?

Dacă da, ei bine acum încep ca lucrurile mici să devină importante, acelea care creeeaza, de fapt, rutina. Iar rutina cuplului e cea care îl definește, îi creează ritmul.

Au cei doi direcții comune sau planurile lor de viitor sunt opuse.

Această cunoaștere este esențială pentru ca cei doi să știe dacă se află într-o relație cu viitor sau nu.

Tot în această perioadă se cunosc și intim, află dacă rezonează unul cu celălalt, dacă se potrivesc, dacă relația lor este într-adevăr una amoroasă ori... poate sunt doar prieteni buni.

A treia etapă: criza

Ei bine, psihologii ne spun că, statistic vorbind, această criză apare în jur de 2-3 ani de relație. Sunt însă situații când poate să apară și la 10 ani de relație, aceasta din urmă fiind, în general, situația cuplurilor care sunt împreună de foarte tineri. Sigur, sunt și excepții, dar indiferent de momentul în care apare, niciun cuplu nu scapă de un prim moment de criză.

În acest moment apare o ceartă serioasă, cei doi tocmai au descoperit tărâmurile din relația lor despărțite de o prăpastie. Vor munci să construiască un pod sau aici drumurile lor se despart?

Aceasta este și cea mai grea etapă a unei relații, aceea pe care multe cupluri nu o trec.

Criza scoate la iveală cele mai mari diferențe dintre cei doi, iar cu cât aceștia sunt mai maturi, diferențele devin, de fapt, imposibilități, vulnerabilități, limite. Uneori aceste limite nu pot fi trecute.

De exemplu apariția unui copil schimbă radical și pe termen luuung dinamica unui cuplu. Se adaptează sau clachează? De obicei cel care renunta la responsabilități este adesea bărbatul, mama rămânând lângă copil și remodelandu-și viața. Dar sunt și situații inverse.

Boala – un alt hop care nu poate fi trecut, când unul dintre parteneri suferă de o afecțiune pe termen lung. Celălalt își asumă să îi rămână alături?

Sigur, la cuplurile mai puțin mature această criză poate fi prima ceartă serioasă. Poate că această ceartă nu este amprentată de limite clare și situații care nu pot fi schimbate, ca mai sus, dar care pentru echilibrul intim și emoțional al celor doi este deosebit de important.

Violența, dependența, viciile, minciuna, înșelarea, controlul și în general relațiile toxice reprezintă puncte cheie pe care le putem încadra aici. Sunt acele situații care țin de valori și comportament și care, chiar dacă la modul ideal ar putea fi schimbate, totuși partenerul care suferă trebuie să fie conșteint că el nu este terapeut și trebuie să identifice soluțiile reale pentru refacrea cuplului, dacă există, și nu pe cele ipotetice. Adesea avansarea într-o astfel de relație duce la adâncirea problemelor și nu la rezolvarea lor, putându-se finaliza chiar cu evenimente foarte neplăcute.

Așadar Criza este o etapă definitorie într-un cuplu și nu, NU trebuie trecută de fiecare dată. Uneori alegerea de a spune „stop” poate fi cea mai bună cale!

A patra etapă: integrarea ca și cuplu, ca familie

Atunci când cuplul și-a depășit deja primele crize, este clar că cei doi sunt pregătiți să construiască o relație de durată, una puternică, matură, responsabilă.

Următoare etapă reprezintă integrarea partenerului în viața celuilalt. Cunoașterea familiei și a membrilor mai îndepărtați, a colegilor de muncă, a colectivului de prieteni și așa mai departe poate reprezenta un moment dificil. Mai ales dacă ne gândim la acceptarea celorlalți.

Aici este un joc de relații, un slalom între acceptare, toleranță reciprocă, prieteni buni comuni, împărțirea timpului, a concediilor, a sărbătorilor etc.

Integrarea reciprocă a celor doi în viața socială și familială a celuilalt este importantă pentru bunăstarea cuplului, dar nu neapărat definitorie.

Atenție însă, a impune partenerului renunțarea la unele relații nu este tocmai o cale de dorit. Fiecare trebuie să fie liber să mențină relațiile dorite, dar totodată să fie conștient de efectele acestora asupra vieții personale.

Iată un echilibru greu de stabilit și greu de întreținut.

A cincea etapă: conviețuirea

Revenim, astfel la ideea de "rutină în cuplu", rutina jucând un rol foarte important și foarte benefic, dacă este construită în armonie cu nevoile reale ale partenerilor.

Vă invită să citiți și articolul:

RUTINA NU E DIAVOLUL ÎN RELAȚII! EA DĂ TIMP IUBIRII SĂ CREASCĂ ȘI ÎI CONFERĂ CUPLULUI RĂDĂCINILE ȘI NU ARIPILE

Conviețuirea este un joc între rutină și schimbare, căci odată cu trecerea timpului, partenerii și schimbă, se maturizează, „cresc” și ei, iar relația lor are nevoie permanentă de adaptare. Este foarte important ca cei doi să își înțeleagă reciproc propria capacitate de adaptare, „managementul stresului”, viteză cu care pot accepta și implementa o schimbare și așa mai departe.

Conviețuirea poate deveni și cea mai profundă etapă a unei relații, aceea în care încrederea, dăruința, susținerea își streg barierele și devin necondiționate.

Și poate fi cu adevărat o parte minunată a vieții fiecăruia – cea la care și sperăm, de fapt, când ne dorim o relație de dragoste adevărată.

Sursa foto articol: jesadaphorn/ shutterstock.com

---