Mi se spune Adulterino

Nu e ușor să porți un astfel de titlu, mai ales când vine la pachet cu o reputație discutabilă și o etichetă permanentă de Casanova de cartier. Totuși, să nu mă înțelegeți greșit: nu mă plâng, ci dimpotrivă, îmi port titlul cu mândrie. Hai să vă spun povestea mea, povestea unui bărbat care a reușit să transforme infidelitatea în artă, iar trădarea în poezie.

Totul a început într-o zi toridă de vară, când soția mea, Maria, mi-a spus cu o voce dulce, dar plină de intenții sinistre: „Dragul meu, mergem la cumpărături de mobilă!”. Cine și-ar fi imaginat că această propoziție aparent inofensivă va fi catalizatorul pentru transformarea mea în Adulterino?

Eu, ca orice bărbat respectabil care se teme de cuvântul „IKEA”, am acceptat cu zâmbetul pe buze. Dar în sufletul meu, planul de evadare era deja pus în mișcare. În acea zi, la magazinul de mobilă, am întâlnit-o pe ea, pe Lucreția. O vânzătoare care avea un talent aparte pentru a-ți vinde nu doar mobilă, ci și visuri interzise. În momentul în care privirile noastre s-au intersectat peste rafturile de perne decorative, am știut că viața mea nu va mai fi la fel.

Pe parcursul următoarelor săptămâni, am descoperit că viața de „Adulterino” nu este pentru cei slabi de inimă. E nevoie de o planificare meticuloasă, de o inventivitate ieșită din comun și, desigur, de o doză sănătoasă de nesimțire. De exemplu, cine s-ar fi gândit că o „ședință de yoga” poate dura trei ore și implică un antrenament intens la motelul din colț? Dar, hey, eram acolo pentru flexibilitate, nu-i așa?

Citește continuarea pe confesiunileuneifeterele.ro