De ce iubim bărbați care nu ne iubesc? O explicație pe care o merităm

Nu e întotdeauna dramatic. Uneori, e doar o absență subtilă – în mesaje scurte, în priviri goale, în lipsa acelui „te iubesc” care pare că nu va veni niciodată. Și totuși… rămânem. Sperăm. Luptăm. Ne dăm peste cap. Ne pierdem.

Dar de ce?

De ce ne agățăm de oameni care nu ne aleg, nu ne văd, nu ne simt?

Psihologic, răspunsul e mai profund decât „pentru că suntem naive” sau „pentru că nu avem stimă de sine”. Aceste etichete nu fac decât să adâncească rușinea. Și totuși, merită să înțelegem, cu blândețe, ce e sub suprafață.

1. Modelul iubirii învățate

Noi iubim cum am fost iubite. Dacă, în copilărie, iubirea a fost condiționată – „te iubesc dacă ești cuminte”, „meriți doar când ești perfectă” – ajungem să confundăm iubirea cu a dovedi, a convinge, a lupta. Când un bărbat se arată indisponibil emoțional, ceva în noi recunoaște dinamica: „Aha, acesta e terenul familiar. Aici trebuie să mă străduiesc.” Iar creierul nostru confundă provocarea cu iubirea autentică.

2. Confundăm dorința cu iubirea

Când cineva nu ne oferă totul, ne trezește o foame profundă. Iar foamea, adesea, pare pasiune. E dorința de validare, nu dragoste. E ego-ul care vrea să câștige, nu inima care vrea să construiască. De aceea, de multe ori, când bărbatul în sfârșit se apropie, interesul nostru dispare. Adevărul? Nu-l iubeam. Ne doream să fim alese. Ne doream victoria.

Citește continuarea pe confesiunileuneifeterele.ro

Noemi
1 Mai 2025

Urmareste-o pe Noemi

Noemi crede că textele savuroase sunt scrise nud în miez de noapte, cu stiloul pe hârtie și țigară în colțul gurii iar cele mai crude adevăruri sunt spuse în glume și...