„Tu ești prea bună pentru mine” – și alte moduri prin care se scuză lipsa de implicare

În spatele acestei replici nu e smerenie. Nu e rușine sinceră. E o formă de evitare, o fugă camuflată în admirație. Pentru că adevărul, spus direct, ar răni mai tare: „Nu pot. Nu vreau. Nu sunt acolo unde ești tu. Nu sunt pregătit să te întâlnesc pe nivelul la care tu iubești.”

Dar, în loc de asta, îți oferă o frază-confetti: frumoasă, strălucitoare, dar care nu ține nimic în viață.

Când te laudă... ca să plece

„Ești prea bună pentru mine” vine adesea însoțită de alte replici la fel de aparent tandre:

• „Meriti pe cineva mai stabil.”
• „Nu vreau să te trag în jos cu problemele mele.”
• „Ești un om minunat, dar eu sunt defect.”
• „Nu vreau să te rănesc.”

Toate sună frumos. Toate încearcă să te facă să crezi că e vorba despre el, nu despre tine. Dar, în esență, sunt doar moduri elegante de a se retrage fără să își asume responsabilitatea de a spune direct: ‘nu-mi doresc o relație cu tine’.

Este mai ușor să îți spună că ești prea bună, decât să recunoască că nu te iubește destul, nu e disponibil emoțional sau pur și simplu nu are chef să depună efort.

Ce nu îți spune (dar ar trebui)

Când cineva îți spune „ești prea bună pentru mine”, ce vrea de fapt să spună este:

• „Nu am capacitatea de a fi un partener real acum.”
• „Nu-mi asum matur implicațiile unei relații cu tine.”
• „Nu sunt dispus să urc acolo unde ești tu.”

Și, din păcate, uneori, chiar și:
„Vreau să plec fără să mă simt vinovat, așa că îți dau ție rolul de ‘cea prea bună’, ca să par eu onest.”

Este o formă subtilă de gaslighting pozitiv – te fac să crezi că tu ești prea mult, dar într-un mod care pare admirativ, deși te lasă cu întrebări și goluri.

Ce faci cu o astfel de replică?

O crezi. Dar nu în sensul romantic.

Nu te mai agăța de cuvintele frumoase, de nuanțele lor nobile. Crede ceea ce este evident: nu vrea să rămână, nu vrea să se implice, nu vrea ceea ce vrei tu.

Pentru că omul potrivit, cel care chiar te consideră „prea bună”, nu te lasă să pleci.
Te alege. Îți răspunde. Se ridică la nivelul tău sau îți cere să-l aștepți până urcă. Dar nu se ascunde în spatele unei scuze dulci.

Nu ești „prea bună”. Ești doar nepotrivită pentru cineva care nu vrea să se crească

Adevărul dur e acesta: pentru oamenii care nu vor să se maturizeze emoțional, femeile asumate, profunde și stabile devin... inconfortabile. Nu pentru că ar fi „prea bune”, ci pentru că cer prezență, coerență, implicare.

A iubi o femeie cu adevărat înseamnă să stai acolo chiar și când e greu. Să comunici, să crești, să te uiți în tine. Nu să dispari cu un compliment pe buze.

Adevărata iubire nu te face să te simți ca un defect.
Nu îți spune că ești „prea bună”. Îți spune: „Așa cum ești, ești exact ceea ce caut.”
Și rămâne. Chiar dacă are temeri. Chiar dacă nu e perfect. Chiar dacă e greu.

Nu mai căuta noblețe în fuga celuilalt

Femeia care ești tu nu este „prea” nimic.
Este doar o femeie care merită un partener la fel de conștient, de prezent, de sincer.

Când cineva îți spune că ești prea bună pentru el, amintește-ți: nu e un compliment.
E o ușă care se închide frumos — dar tot închisă rămâne.
Și tu meriți să intri acolo unde ușile sunt deschise cu adevărat, nu doar poleite cu vorbe.

sursa foto: pexels.com

---