Ochiul unei soții infidele percepe mai multe nuanțe decât cel al unei amante rafinate

Ah, distinse cititor cu apetit pentru finețea aluziilor și picanteria veridicităților învelite în poleiala unei realități care se ascunde sub așternuturi bine călcate, dar fripte de dorințe nespuse — să pășim, așadar, în pădurea adâncă a psihicului feminin, acolo unde rochiile de mireasă atârnă pe umerașe grele și colivile aurite se închid cu flori, nu cu lacăte.

Soția infidelă — nu, nu vorbim aici de vreo libertină de profesie, ci de acea doamnă respectabilă, cu verighetă pe deget și alimente bio în frigider, care, în liniștea aparentă a rutinei domestice, începe să vadă… mai mult. Să perceapă mai fin. Să distingă, în ochii bărbaților străini, reflexii pe care nici oglinzile de la IKEA nu le mai pot reda acasă. Acest ochi – acest „organ al căutării pierdute” – nu este un simplu detector de trupuri masculine bine crescute.

Este un senzor emoțional antrenat, involuntar, de plictis, de lipsă, de contrast. Pentru că psihicul femeii căsătorite se dezvoltă nu doar în direcția siguranței, ci și în cea a evadării. Este un paradox în pantaloni de mătase: femeia vrea siguranță, dar tânjește după vibrație. Vrea bărbatul de acasă să-i spele mașina, dar îl visează pe cel de pe stradă care i-a spus „aveți un zâmbet periculos”.

Și de ce ochiul soției percepe mai multe nuanțe decât al amantei?

Pentru că amanta, deși liberă, are un singur bărbat în cap – acela pe care îl așteaptă. În schimb, soția… îl are pe-al ei acasă, plus o cohortă de fantezii neîncercate, plus un trecut care nu-i mai încape în blugi, plus dorința de a fi văzută din nou.

Citește continuarea pe confesiunileuneifeterele.ro

Noemi
13 Iulie 2025

Urmareste-o pe Noemi

Noemi crede că textele savuroase sunt scrise nud în miez de noapte, cu stiloul pe hârtie și țigară în colțul gurii iar cele mai crude adevăruri sunt spuse în glume și...