M-a părăsit printr-un mesaj. După trei ani. Fără explicații

Femeia care înțelege, care tace când trebuie, care se oferă întreagă chiar și când primește pe jumătate.
Femeia care gătea ce-i plăcea, care-l asculta când lumea îl obosea, care-i știa tăcerile pe dinafară.

Apoi, într-o marți banală, când credeam că vorbim despre planurile de weekend, am primit acel mesaj.
Un rând.
Un punct.
O ruptură.

„Cred că ne-am spus tot. E mai bine așa.”

Nu i-am răspuns. Am recitit. Am închis ochii.
Și m-a lovit o întrebare care avea să-mi roadă gândurile luni de zile: de ce?

Femeile nu plâng doar pentru ce li se ia. Ci și pentru ce nu înțeleg

Nu mă așteptam să vină cu un inel. Dar nici să plece cu un mesaj.
Să nu existe un „Hai să vorbim”. Un „Mi-e greu”. Un „Nu mai pot”.
Să îți pierzi omul nu e cel mai greu.
Cel mai greu e să-l pierzi fără să știi ce-ai greșit.

Trei ani și o liniște bruscă.
Telefonul n-a mai sunat.
Instagramul lui s-a umplut, la câteva săptămâni, de poze cu altcineva.
Am vrut să-i scriu. Să-l întreb de ce. Să cer explicații. Să cer o rană cu margini clare, nu o hemoragie pe nevăzute.

N-am scris.
Pentru că, undeva în mine, înțelesesem că un bărbat care dispare printr-un mesaj nu are nimic de spus.
Are doar de șters. Și a șters.

Bărbații care pleacă în tăcere lasă femei care învață să tacă în durere

Sunt genul de femeie care nu se plânge în public. Dar am scris. Am plâns. Am visat că-l mai am.
Că vine, că explică, că regretă.
Apoi mi-am imaginat că nu-l mai iubesc. Că e totul în capul meu. Că am fost o proastă.
Am oscilat între furie și dor. Între vină și mândrie.

Citește continuarea pe confesiunileuneifeterele.ro

Alma
7 August 2025

Urmareste-o pe Alma

Alma se numără printre primele cititoare Kudika și a crescut în același timp cu noi. S-a alăturat echipei redacționale sub formă de colaborator pentru că vrea să împărtășească din...