Saptamana trecuta presa internationala anunta cu tristete sinuciderea designerului britanic Alexander McQueen. Moartea excentricul designer a pus punct unei cariere stralucite punand sub semnul intrebarii chiar supravietuirea brandului ce ii porta numele.
Pentru McQueen moda a reprezentat canalul de transmisie a propriilor sentimente si a interesului pregnant in psihologie. Dupa cum spunea Isabella Blow, una dintre prietenele apropiate ale creatorului, care s-a sinucis si ea in 2007, “pentru Lee, totul tine de sentimente.”
Colectii de-a randul si-a gasit inspiratia in misticismul orientalismului, in clasicism sau in aerul excentric al culturii engleze renascentiste, pentru a se juca apoi cu promisiunile viitorului; de fiecare data a transmis publicului o versiune unica a trecutului, prezentului si viitoarului.
A fost numit cu afectiune baiatul rau al modei si chiar huliganul modei englezesti datorita stilului inconfundabil. Brandul Alexander Mcqueen a devenit un alt nume pentru un stil adesea monstruos, sadic ce se joaca permanent cu umbrele. Colectiile sale par sa isi aiba sursa in groaza calculata a filmelor lui Hitchcock, in nebunia azilului descrisa de Ken Kesey (One Flew Over a Cuckoo's Nest) sau in carnalitatea prezenta in cartea lui William Golding, Imparatul Mustelor (Lord of the Flies). Fete contorsionate, imagini ale raului, haine ce modifica forma naturala a corpului uman, bandaje, iluzii, acestea sunt doar cateva dintre elementele cheie ale creatiilor sale. Moda a la Alexander McQueen nu se poate tine departe de partea intunecata a frumusetii.