Setari Cookie-uri

Prietenul la nevoie se cunoaste

Stau pe plaja, foarte aproape de valurile marii pentru ca acolo imi place sa merg de obicei, si prin minte imi trec fel de fel de ganduri, unele mai nastrusnice decat celelalte.

Mi-au trebuit minute-n sir, ore, sa plang si sa le spun parintilor intamplarea. Pacat de timpul pierdut, de sperantele naruite.Ei au fost langa mine si putinii prieteni, care inca imi mai sunt alaturi. Este o experienta greu de inchipuit la inceput de viata, dar voi incerca sa trec peste ea, asa cum trece apa marii peste nisipul de pe margine.

Cand privesc valurile imi amintesc de vara trecuta, cand, ma bucuram impreuna cu el pentru viitorul nostru, pentru casatoria deja stabilita in aceasta toamna. Desi sufletul imi este bolnav si inca nu mi-am revenit total din acest soc, am consultat intre timp si un foarte bun psiholog caruia ii multumesc, incerc sa trec peste aceasta trauma.

Uneori ii vad pe strada, am auzit chiar ca lucrurile nu merg foarte bine in casnicia lor, dar nu ma interesaza. Gurile rele spun ca el ar intentiona chiar divortul. Curios, nici nu li s-a uscat bine cerneala de pe certificatul de casatorie. Este prea tarziu pentru regrete acum si pentru mine, poate asa a fost mai bine.

Viata merge inainte; ar fi trebuit sa se gandeasca de doua ori inainte de a aface pasul odata… In ceea ce ma priveste, imi va trebui o perioada de liniste, de relaxare. Timpul le va rezolva pe toate.
Iar daca voi mai iubi, cand voi mai iubi, voi avea mai multa grija, sa nu mai existe o a doua oara…

Alina



Citește și:

Vizionare placuta


Kudika
29 Iulie 2010
Echipa Kudika

Ti-a placut acest articol?

Aboneaza-te pe Kudika pentru a primi articole similare.