Blog kudic: Adio, dar raman cu tine

Blog kudic: Adio, dar raman cu tine
Kudika
29 Septembrie 2010

Dupa replicile de agatat invatate din reviste gen Bravo sau ringuri de discoteci, in categoria Mai penibil de atat nu se poate se inghesuie pe podium textele telenovelistice folosite atunci cand de un cuplu se alege praful. Vei ramane mereu special(a), Nu e vina ta, eu sunt problema, Iti va fi mai bine fara mine sau, bomboana de pe coliva Sper ca vom ramane prieteni.

Sursa: sheep.ro, blogul Ralucai

Dupa replicile de agatat invatate din reviste gen “Bravo” sau ringuri de discoteci, in categoria “Mai penibil de atat nu se poate” se inghesuie pe podium textele telenovelistice folosite atunci cand de un cuplu se alege praful. “Vei ramane mereu special(a)”, “Nu e vina ta, eu sunt problema”, “Iti va fi mai bine fara mine” sau, bomboana de pe coliva “Sper ca vom ramane prieteni”. Luate pe rand, nu e nevoie de vreun doctorat in psihologie sau lingvistica pentru a le deconspira redundanta: daca esti atat de special(a) cum de nu te mai suport langa mine, daca am indentificat problema cum de nu am si o solutie pentru ea, de ce ma erijez in Mama Omida preconizand cum va fi traiectoria ta in lipsa mea si mai ales, cum de am ajuns sa denaturez in asemenea hal sensul ideii de “prietenie”? Hmm, serios acum, mai crede cineva in vreuna din astea odata trecut de pubertate? Sau, altfel, le-a folosit cineva in alt scop decat cel de Rivanol pus peste rana abia facuta in sufletul zdrelit al ex-ului?

Despartirile sunt adesea partea aceea din relatie la care speram ca nu se va ajunge vreodata (si bine ca inca mai stim sa speram ca de n-ar fi asa, multe cupluri nu ar mai imparti plapuma conjugala in miez de noapte). Rupturile dor invariabil de ambele parti pentru ca, indiferent cine isi ia inima in dinti si apasa butonul de incendiu, aduc cu sine calamitarea asteptarilor si planurilor facute la un moment dat in doi. Cand, dupa ani de-a randul de “NOI” discursul ia forma singularului, nisipurile miscatoare ajung sa para adevarati piloni ai sigurantei pe langa nimicul cu care simti ca trebuie sa te obisnuiesti dintr-o data. Si atunci, pentru ca frica de singuratate si necunoascut ii paralizeaza poate pana si pe cei pentru puterea carora ai baga mana in foc, ratiunea se face tandari mai ceva ca o coaja de ou dintr-o reclama Colgate. Mai departe, solutiillor “salvatoare” nu le mai ramane deci decat sa copieze din patetismul sfarsitului care promitea o minunata transformare a relatiei de iubire intr-una de idilica prietenie.

El si ea pornesc asadar pe drumuri paralele. Atat de paralele incat o dau naibii de geometrie de cate ori le vine ideea sa mai zgandareasca echimozele folosindu-se de toate inventiile tehnologice ca sa isi reinnoade drumurile. Cate putin. Din cand in cand. Macar la intervale inofensive de timp. Suficient cat sa mai faca zece pasi inapoi dar nu indeajuns cat sa o ia de la capat.

Vizionare placuta

Iti place acest articol? Recomanda-l prietenilor:

Ti-a placut acest articol?

Aboneaza-te pe Kudika pentru a primi articole similare.




Setari Cookie-uri