Setari Cookie-uri

Blog kudic: Adio, dar raman cu tine

Dupa replicile de agatat invatate din reviste gen Bravo sau ringuri de discoteci, in categoria Mai penibil de atat nu se poate se inghesuie pe podium textele telenovelistice folosite atunci cand de un cuplu se alege praful. Vei ramane mereu special(a), Nu e vina ta, eu sunt problema, Iti va fi mai bine fara mine sau, bomboana de pe coliva Sper ca vom ramane prieteni.

Perspectivele sunt insa gandite de cele mai multe ori la poluri opuse si de aceasta data: unul crede ca asa e politicos, asa cere “eticheta” sa te comporti post-relatie iar celalalt, confuz si ametit, se agata de orice prilej ca sa-l mai intalneasca pe cel care i-a fost odata partener doar doar l-ar recuceri. In fond, daca a putut o data, de ce ar fi imposibil ca istoria sa se repete? Uita ca au trecut anii, ca s-au schimbat visurile si viziunile, ca au existat probleme pe care nu le-au putut rezolva din moment ce s-a ajuns acolo (tribunalul le-ar incadra la “diferente ireconciliabile”), ca viitorul nu inseamna peticirea trecutului si ca ciorba reincalzita are cel mult savoarea apei statute. Mai mult, iluzia falsei prietenii aduce in spinare si dezvoltarea unor atitudini hazardate ce se potrivesc in context fix ca nuca in perete. Se trezeste unul intrebandu-se asadar cum e posibil sa-i fie bine fostului si in lipsa lui si il banuieste pe acesta de teatralitate, se simte tradat cand aude povesti noi de amor in viata celuilalt, crede ca e indreptatit sa ii ceara socoteala pentru zambetul de azi si e convins ca e doar o chestiune de timp sinonima cu “ratacirea de moment” pana cand lucrurile vor fi din nou ca inainte. Altfel de ce i-ar mai fi spus atunci, in seara aia cand au plans amandoi, ca or sa ramana “cel putin” (oare asa o fi zis?!) prieteni.

Despartirile sunt care vasazica greu de suportat pentru orice om care a ajuns sa iubeasca, cu atat mai greu cu cat decizia nu iti apartine. Totusi, portile lasate deschise (de teama repercusiunilor ulterioare sau din lasitatea de a-ti asuma o hotarare care face victime temporare) sunt cea mai proasta nascocire de la bomba atomica incoace. Inevitabil, cineva o sa ramana cu senzatia ca buretele bine imbibat in amnezie poate sterge pana si cele mai cumplite amintiri iar negarea adevarului evident va substitui golul din stomac. De aici incolo, daca nu continua in sens invers, viata va bate cel mult pasul pe loc.

Sursa: sheep.ro, blogul Ralucai

Citește și:

Vizionare placuta


Kudika
29 Septembrie 2010
Echipa Kudika
Iti place acest articol? Recomanda-l prietenilor:

Ti-a placut acest articol?

Aboneaza-te pe Kudika pentru a primi articole similare.