Setari Cookie-uri

Ai facut vreodata un avort? De ce?

In urma cu cateva saptamani am tremurat din toate incheieturile din pricina unei partide de sex neprotejat. Nu vreau sa va aud! Stiu, sunt nebuna, sunt inconstienta si n-am sa o mai fac niciodata. Dar niciodata! Pentru ca masculul in cauza era imposibil de convins sa poarte "casca de protectie" am inceput sa iau anticonceptionale imediat. Stiu, sa nu va aud!

Deci...

Sa nu-l pastrez...

Prima intrebare: "Am sa pot trai cu un avort pe suflet?". Mi-am intrebat prietenele "patite". Si mi-au raspuns evaziv ca, in timp, uiti. Sau asa ceva. Dar ochii lor mi-au spus ca nu uiti cu totul. Am cautat pe forum confesiuni.

Acum 3 luni am facut pimul avort, sper sa fie si ultimul, a fost cel mai cumplit lucru pe care am fost nevoia sa-l fac si spun nevoita pentru ca nu l-am facut de bunavoie, desi aparent nimeni nu ma silit. Nu sunt prea sigura de ce imi doresc de la viata, dar de lucru asta chiar eram ferm convinsa: iubeam prea mult copiii pentru a face una ca asta,si totusi am facut-o. Nu puteam sa apar in fata parintilor cu un copil de mana, cel putin nu acum, nu am ce sa-i ofer in afara de dragoste si intelegere, dar din pacate nu sunt de ajuns. O sa regret toata viata ceea ce am facut si nu stiu daca exista ceva sa-mi spele pacatul asta. Sunt oameni care ar face orice pentru a avea un copil si pur si simplu Dumnezeu nu le da si altii care pur si simplu isi bat joc de un asemenea dar. Imi pare rau pentru ce am facut,insa parerile de rau sunt prea tarzii (X)
Citește și:

Vizionare placuta


Kudika
4 Octombrie 2010
Echipa Kudika

Ti-a placut acest articol?

Aboneaza-te pe Kudika pentru a primi articole similare.