Blog kudic: An Education

Acesta este un post de pe blogul Sabinei, the girl who sleeps with her pearls on

M-am mutat la Londra acum un an ca sa studiez. Sau cel putin acesta a fost pretextul. Mi-a placut intodeauna sa invat, dar am urat scoala si mai cu seama liceul. Cum nu vroiam sa continui agonia trecand si prin trei sau patru ani intr-o facultate din sistemul de invatamant romanesc, am decis ca cel mai benefic lucru pentru mine ar fi sa aplic la o universitate din Anglia. Procesul a fost neasteptat de usor si dupa ce am primit raspunsuri pozitive din partea celor 3 universitati unde imi trimisesem dosarul, a trebuit doar sa aleg. Si am ales prost.

Ca majoritatea tinerilor romani care pleaca la studii in strainatate, am apelat la ajutorul unei firme specializate care ofera consiliere si ajuta viitori studenti cu intreaga birocratie necesara pentru a aplica. Tu le spui ce vrei sa studiezi, ei iti prezinta oferta, alegi ceea ce ti se potriveste, iti faci bagajele si pleci. In cazul meu, doua dintre cele trei universitati erau inafara Londrei asa ca decizia am luat-o fara sa stau prea mult pe ganduri. Bineinteles ca din brosuri si din puzderia de informatie online toate facultatile din afara par mult mai bune, mai frumoase si mai atragatoare ca cele din Romania. Realitatea este insa alta.

London Metropolitan este o universitate situata extrem de ademenitor in centrul Londrei, cu o diversitate multiculturala impresionanta si o atmosfera de tabara de refugiati. Cel mai neplacut insa este faptul ca exista o discrepanta mult prea mare intre mediile din care provin studentii. Am fost putin socata la primele seminarii cand multi dintre colegii mei nu stia sa scrie pe litere Aristotel si nici macar nu auzisera de el. Culmea ironiei, studiez Relatii Internationale si as putea sustine ca iata, globalizarea este un fenomen cat se poate de prielnic, oferind multor oameni sansa de a primi o educatie. Atmosfera si stilul in care educarea au loc nu seamana cu nimic din ceea ce imi inchipuiam eu ca va fi mediul academic. Si asta pentru ca si diversitatea are neajunsurile ei. La seminarul despre globalizare vine suedezul care s-a apucat la 28 de ani de scoala iar statul ii plateste nu numai taxele dar si nenumaratele beri baute in pub-ul de langa scoala, si africanul de 60 de ani care invata sa scrie si sa vorbeasca, si frantuzoaica venita intr-un schimb Erasmus care e complet debusolata, si romanul care nu pricepe ce-i cu atata tolerenta si ingaduinta din partea profesorilor. Dezbaterea bineineteles ca devine un soi de cearta iar eu ma gandesc ca nu am venit sa discut politica ci sa invat politica. Insa e greu sa-l citesti pe Aristotel atunci cand nu stii sa-i pronunti sau scrii numele.