Setari Cookie-uri

Blog kudic: Cum am incercat sa fiu Barbie si nu mi-a iesit

Am in fata o papusa Barbie proaspat achizitionata. Poarta o fusta scurta, roz si sandale cu tocuri. Picioarele ei sunt incredibil de lungi si subtiri in zona genunchilor, are o talie foarte bine evidentiata si niste sani fermi, nu exagerat de mari. Parul lung, blond, ii cade in valuri pe umeri si imi zambeste larg, dezvelindu-si dintii perfecti. Barbie e perfecta, asa cum mi-am dorit si eu sa fiu din ziua in care am facut cunostiinta cu ea. Aveam vreo 5-6 ani.

Sursa: blogul Sabinei

Am in fata o papusa Barbie proaspat achizitionata. Poarta o fusta scurta, roz si sandale cu tocuri. Picioarele ei sunt incredibil de lungi si subtiri in zona genunchilor, are o talie foarte bine evidentiata si niste sani fermi, nu exagerat de mari. Parul lung, blond, ii cade in valuri pe umeri si imi zambeste larg, dezvelindu-si dintii perfecti. Barbie e perfecta, asa cum mi-am dorit si eu sa fiu din ziua in care am facut cunostiinta cu ea. Aveam vreo 5-6 ani.

Eu sunt insa bruneta, masor 1 metru si 62 de centimetri, iar picioarele mele sunt departe de a fi lungi. Spre norocul meu, sunt doar bine proportionate pentru inaltimea pe care o am. Bustul meu a fost inca de pe la 14 ani mult mai generos ca a lui Barbie si imi lipseste orice farama din frumusetea clasica americana. Asta nu m-a impiedicat sa mi-o aleg drept ideal si sa ma departez cu buna stiinta de realitate. Daca la inceput a fost Barbie, dupa o vreme fascinatia mea s-a indreptat catre modele. Preferatele mele au devenit cele cu obrajii supti, pometii iesiti in relief, corp androgin, clavicule colturase, coaste vizibile si picioare lungi. Foarte lungi. Cat mai lungi cu putinta.

Mi-a luat ceva timp sa inteleg ca admiratia mea se transformase intr-un soi de obsesie si nu numai ca modelele devenisera idealul absolut in ceea ce priveste corpul unei femei, dar era si singurul tipar de frumusete pe care mintea mea parea sa-l accepte. Nici nu mi-am pus vreo secunda problema sa accept faptul ca eu nu am un metru optzeci si conformatie fusiforma si crescand intr-o scoala de balet, m-am obisnuit foarte devreme sa imi controlez greutatea. Intreaga adolescenta am fost intr-un soi de regim alimentar, regula de baza fiind sa nu depasesc 1000 de calorii pe zi. Bineintels ca am avut perioade in care mancam mai mult, am trecut prin transformari specifice varstei si uneori ma indopam cu prostii. Insa niciodata nu am bagat o bucata de ciocolata sau un cartof prajit in gura fara sa inghit cu sughituri de vinovatie.

Acum vreo 4-5 luni am descoperit workout-urile lui Tracy Anderson si intr-o frenezie de moment am inceput sa ma antrenez de 6 ori pe saptamana. Cum insa corpul meu raspunde foarte repede la exercitii si muschii mi se contureaza imediat, mi-am restrictionat din ce in ce mai mult dieta alimentara de teama sa nu arat precum instructoarele de fitness din salile de forta ori ca Madonna. Incet, incet, am ajuns sa consum doar 700-800 de calorii pe zi, sa mananc legume crude, fructe mai rar pentru ca au un continut ridicat de zahar si ceva iaurt cu 0% grasime. Am renuntat complet la dulciuri si paine, o fana a mancarii gatite nu fusesem oricum niciodata, vegetariana era deja de aproape 2 ani, iar la mine in familie nu se consumasera sare sau ulei nici macar la sarbatori. Mi-am achizitionat si un cantar simpatic de bucatarie pentru a nu depasi portia de 150 de grame de brocoli sau conopida. La un moment dat mi s-a parut de bun simt sa renunt si la branza, un aliment pe care il adoram. Dar avand tendinta de a retine foarte multa apa, m-am gandit ca e singura solutie pentru ca ma asigura ca nu ma voi mai trezi cu mainile si ochii umflati in veci. Am mancat timp de 3 luni 3 mese pe zi fara niciun fel de gustare, cina luand-o la maxim 6 sera, de obicei pe la 5 si un sfert, am iesit in oras de nenumarate ori si am baut apa plata in timp ce prietenii mancau, si nu am mers la niciun restaurant fara sa fi verificat inainte meniul pe internet si sa fi aproximat numarul de calorii din cea mai mica portie de salata existenta.
Citește și:

Vizionare placuta


Kudika
25 Noiembrie 2010
Echipa Kudika
Iti place acest articol? Recomanda-l prietenilor:

Ti-a placut acest articol?

Aboneaza-te pe Kudika pentru a primi articole similare.