Am in fata o papusa Barbie proaspat achizitionata. Poarta o fusta scurta, roz si sandale cu tocuri. Picioarele ei sunt incredibil de lungi si subtiri in zona genunchilor, are o talie foarte bine evidentiata si niste sani fermi, nu exagerat de mari. Parul lung, blond, ii cade in valuri pe umeri si imi zambeste larg, dezvelindu-si dintii perfecti. Barbie e perfecta, asa cum mi-am dorit si eu sa fiu din ziua in care am facut cunostiinta cu ea. Aveam vreo 5-6 ani.
Untul de arahide a fost insa doar inceputul. Au urmat zile in care nu m-am putut opri din mancat. Am inghitit pe nemestecate cantitati foarte mari din toate mancarurile de care nu ma atinsesem in ultimele 3 luni. Fara sa ma pot controla, mecanic, si tremurand de nervi, m-am indopat cu paine, ciocolata, prajituri si alte prostii. Nicio secunda nu am savurat sau m-am bucurat de ceea ce am mancat. Plangeam de furie in timp ce infulecam inca o bucata iar apoi ma gandeam ca merit cu varf si indesat durerile de stomac ingrozitoare. Am stat weekendurile inchisa in casa, refuzand sa ies pentru ca ma simteam prea grasa si umflata si mi se parea ca toata lumea o sa observe schimbarea.
Vorbeam in fiecare seara cu mama si ma simteam jalnica si patetica pentru ca o bateam la cap cu o problema atat de stupida . O fiinta care nu se putea controla si opri din mancat. Intr-un acces de nervi mi-am cumparat cateva carti despre bulimie si mancatul compulsiv pe care le-am intis vanzatorului de la casa cu copertile intoarse in jos. Am citit ore intregi, m-am regasit in fiecare cuvant si descriere din cartile respective. Am dat aprobator din cap de cate ori descopeream pasaje despre sentimentele si starile care insotesc acest comportament, despre stima de sine, despre faptul ca totul tine de atitudine si de gasirea unui echilibru. Stiam deja ca secretul este sa mancam orice cu moderatie, sa mestecam bine, sa savuram, sa nu ne ridicam niciodata ghiftuiti de la masa, sa nu lasam mancare sa devina principala noastra preocupare, sa nu tinem diete pentru ca daca ne interzicem anumite alimente corpul se va razvrati in final. Da, stiam deja toate acestea si as fi putut eu insumi sa scriu o carte la cata teorie invatasem.
Am recunoscut si acceptat faptul ca am o problema si ca acea problema se numeste macat compulsiv. Nu bulimie pentru ca nu mi-am bagat niciodata degetele pe gat si nici nu am recurs la pastile de slabit sau alte ajutoare de acest tip. Am citit povesti ce pareau desprinse din filmele de groaza, cu oameni care la inceputul unui exces isi stabileau un aliment-reper (rosii, spre exemplu) si dupa ce se indopau pana la refuz, vomitau pana vedeau rosiile ca sa se asigure ca au dat tot afara si caloriile nu se vor transforma in colaci pe burta. M-am infiorat, mi s-a parut dezgustator si degradant, dar am inghitit in sec gandindu-ma ca nici eu nu sunt departe.
Vorbeam in fiecare seara cu mama si ma simteam jalnica si patetica pentru ca o bateam la cap cu o problema atat de stupida . O fiinta care nu se putea controla si opri din mancat. Intr-un acces de nervi mi-am cumparat cateva carti despre bulimie si mancatul compulsiv pe care le-am intis vanzatorului de la casa cu copertile intoarse in jos. Am citit ore intregi, m-am regasit in fiecare cuvant si descriere din cartile respective. Am dat aprobator din cap de cate ori descopeream pasaje despre sentimentele si starile care insotesc acest comportament, despre stima de sine, despre faptul ca totul tine de atitudine si de gasirea unui echilibru. Stiam deja ca secretul este sa mancam orice cu moderatie, sa mestecam bine, sa savuram, sa nu ne ridicam niciodata ghiftuiti de la masa, sa nu lasam mancare sa devina principala noastra preocupare, sa nu tinem diete pentru ca daca ne interzicem anumite alimente corpul se va razvrati in final. Da, stiam deja toate acestea si as fi putut eu insumi sa scriu o carte la cata teorie invatasem.
Am recunoscut si acceptat faptul ca am o problema si ca acea problema se numeste macat compulsiv. Nu bulimie pentru ca nu mi-am bagat niciodata degetele pe gat si nici nu am recurs la pastile de slabit sau alte ajutoare de acest tip. Am citit povesti ce pareau desprinse din filmele de groaza, cu oameni care la inceputul unui exces isi stabileau un aliment-reper (rosii, spre exemplu) si dupa ce se indopau pana la refuz, vomitau pana vedeau rosiile ca sa se asigure ca au dat tot afara si caloriile nu se vor transforma in colaci pe burta. M-am infiorat, mi s-a parut dezgustator si degradant, dar am inghitit in sec gandindu-ma ca nici eu nu sunt departe.
Citește și:
- Tarot Online: Previziuni și etalări zilnice.
- Botaniștii – fitofarmacia din București care îți aduce plantele la viață
- Acesta este anul întoarcerii la pasiunile tale uitate! De ce e bine să ne reapucăm de hobbyurile ignorate? Cum le reintegrăm?
- Simona Trușcă, inspirație pentru mesele la birou: rețete rapide și gustoase pe toate gusturile
Mai multe articole:
-
NoemiPusca si cureaua lata, ce barbat ai fost odata
-
Noemi10 sfaturi sexuale de pe vremea lu' mam-mare!
-
NoemiGhidul bunelor maniere in pat: De la deschilotare cu tact la...
-
MiaCadouri pentru iubit de Valentine's Day
-
Kudika6 Mituri despre relatii
-
KudikaCinci moduri indirecte prin care iti spune: 'nu te mai iubesc'
-
NoemiPoveste de viata: Cauta iubirea intai in tine apoi cere de la altii
S-ar putea sa-ti placa si:
-
50+ cele mai frumoase mesaje de încurajare pentru momentele grele...Sursa: 9am.ro
-
Uniunea Europeană introduce noi reglementări care să ajute...Sursa: futurebanking.ro
-
Sumă record cheltuită de utilizatorii OnlyFans în 2024. Câți bani...Sursa: wall-street.ro
-
Exercițiu de imaginație: cum ar putea arăta un București cu clădiri...Sursa: green.start-up.ro
-
Românca Alina Sabău, antreprenoare în fashion de lux, va deschide...Sursa: retail.ro
