Blog kudic: Cum am incercat sa fiu Barbie si nu mi-a iesit

Tot intr-una din aceste carti am citit si faptul ca statistic vorbind, cel putin 22% din greutatea corpului unei femei trebuie sa fie grasime pentru ca ea sa poate avea un ciclu menstrual normal. Iar conform unor studii, manechinele care nu sunt slabe de la natura, nu au menstruatii regulate. A fost pentru prima data cand am citit despre acest subiect si nu ma gandisem niciodata la o asemenea posibilitate. Atunci cand devoram Vogue, Elle si Harper’s Bazaar, imi imaginam ca unele dintre ele probabil ca se infometeaza dar bineinteles ca merita sacrificul avand in vedere stilul de viata pe care il au.

Pentru mine insa nu stiu daca a meritat sacrificiul. Probabil ca finalul asteptat al acestei povesti ar fi unul de genul ” si am invatat in sfarsit sa ma iubesc si sa ma accept asa cum sunt”. Stiu ca singura modalitate prin care pot ajunge sa zambesc atunci cand ma privesc in oglinda este sa imi accept corpul petru ceea ce este, sa ma bucur de ce mi-a fost dat si sa nu mai tanjesc dupa un ideal imposibil de atins. Insa de la a sti ce ai de facut si pana la a pune in practica este o cale foarte lunga. Am recitit si cateva carti de tipul Eat, Pray, Love, m-am rugat, am scris, am meditat, am ascultat The Pussycat Dolls, m-am uitat la Bridget Jones si la poze cu Monica Belucci. Am incercat sa ma auto conving ca oricat mi-as dori, 47 de kilograme nu este greutatea mea “naturala” si ca nu o pot mentine decat mancand brocoli crud.

Singurul lucru de care sunt intr-adevar convinsa este ca dupa 4 luni in care nu mi-a venit ciclul si dupa ce am facut 3 seturi de analize in care am fost diagnosticata cu disfunctie ovariana si amenoree cauzta de scaderea in greutate, vorba “what goes round comes around” se dovedeste a fi mai mult decat o rima simpatica. Bineinteles ca organismul este mai puternic decat obsesiile mele si a recuperat imediat. Dupa doar cateva saptamani, fara sa fi mancat meniuri de la McDonalds, fata mea este ceva mai plina iar sanii si-au revenit la dimensiunile lor normale. Incerc sa nu ma cantaresc in fiecare zi pentru ca ar fi un chin mult prea mare iar faptul ca traiesc de mai bine de o luna intr-un sindrom pre-menstrual acut este suficient.
Am trecut prin toate starile posibile, de la panica, la nervi ingrozitori, agitatie, tristete, apatie si depresie. Am avut zile in care ma uitam ore in sir in gol si incercam sa imi dau seama ce lipseste in viata mea de ma simt atat de rau la doar 20 de ani. De ce eram atat de obosita? Un posibil raspuns este ca am incercat sa fac pe eroina prea tare. Am incercat sa fiu Barbie si nu mi-a iesit. Pentru ca eu nu sunt de plastic iar picioarele mele se umfla atunci cand mananc sarat. Uneori tenul meu nu straluceste precum portelanul si sunt zile in care am cearcane (tot mai dese in ultimul timp din cauza insomniilor).

---