Cand eram copil, ma jucam in curtea bunicii cu doua fetite din vecini. Imi amintesc ca odata, m-am certat cu una din ele. Cealalta mi-a tinut partea. Brusc, tot jocul s-a redus la a nascoci metode de a ii arata exilatei ca ne putem juca mai bine si mai frumos fara ea. Am tachinat-o toata ziua, iar ea nu s-a lasat mai prejos intrand in rolul de personaj negativ cat ai clipi.
- Esti fericita? am intrebat-o cu frica de a nu-mi raspunde ca s-ar plictisi.
- Da, mi-a spus si am ramas aproape fara glas. Ajungi la un moment dat la maturitatea necesara pentru a intelege ca trebuie sa te bucuri in fiecare zi de tot ce ai fiindca maine ar putea disparea.
Deci se poate si fara vrajitoare si balauri.
Sursa: Blogul Oanei