Omoara-ma cu tandrete
Nu vreau sa par nerecunoascatoare. Si mie imi plac florile, suprizele, plimbarile romantice sub clar de luna. Dar cand toate vin de-a gata pe tava, nu mai au niciun chichirez. Ieseam impreuna in parc si ma indopa cu vata de zahar.
Nu eram niciodata Mirela. Eram iubi, iubitel, pisi mic, vrabiuta, nini meu, cosca, devusca. Padruga, in cel mai bun caz. Imi daduse atatea nume ca nu mai stiam sa vorbesc omeneste cu el. Imi era rusine sa-i spun ca scalambaturile lui sunt dragute doar cand ai 5 ani sau incerci sa te imprietenesti cu vreun caine. Ma boteza in atatea feluri incat nu stiam cand sa miorlai si cand sa ciripesc. Cert e ca imi venea sa urlu ca un caine in lant.
Cu timpul, a inceput sa imprumute mult din gusturile mele in ceea ce priveste cartile, muzica si filmele. Nu imi dau seama daca era pur si simplu foarte usor de influentat sau o facea doar de dragul meu. Nu stiu cine era omul asta.
- Tarot Online: Previziuni și etalări zilnice.
- Bărbații ”Zburători”: Cinci zodii de bărbați care seduc și apoi pleacă precum vântul
- Francia Raisa rupe tăcerea! Adevăratul motiv pentru care nu a fost invitată la nunta Selenei Gomez, deși i-a donat un rinichi
- Nu mai vreau iubire. Vreau să nu mă mai doară
Eu aveam nevoie de un barbat, nu de o umbra. Poate ca as fi trecut peste toate acestea. In definitiv, altele se confruntau cu probleme mult mai grave in relatia lor. Doar ca Adrian al meu devene gelos pe oricine sau ORICE era in jurul meu. Il enerva ca citeam in loc sa stau mai mult de vorba cu el, se enerva cand imi mangaiam pisica pentru ca “pe el nu-l mangaiam cu asa foc”, il enerva obiceiul meu de ma uita la stiri in loc sa stam amandoi in pat si sa ne uitam unul la altul. Atunci cand nu iesea cum voia el, se imbufna, batea din picior si se intorcea cu spatele.
Daca as fi putut sa-mi centrez intreaga viata in jurul sau, ar fi fost cel mai fericit om din lume. Dar el nu a inteles niciodata ca asta ar fi insemnat ca amandoi sa ne pierdem din personalitate. Iar asta este cel mai negru cosmar al meu. Adrian imi jura cu cerul si cu pamantul ca el ma lubov si ca nu o sa mai iubeasca pe nimeni in afara de mine.
As fi putut sa-l iau de barbat. As fi putut sa-l pun sa-mi coasa rochia de mireasa cu mana lui si ar fi facut-o. As fi putut sa-i spun sa stea in maini si sa imi cante Oci Ciornie si ar fi facut-o. As fi putut sa ma prefac mai departe ca totul e bine, suntem fericiti nevoie mare si-mi face placere sa umblam amandoi peste tot ca si cum am fi inghitit fiecare un capat de ata.
Adrian cel frumos si destept este in fapt, un talamb fara personalitate, o copie nereusita si complexata a unui tata prea autoritar, rezultatul rasfatului excesiv al mamei.
Halal de asa iubire, mai bine ma lipsesc!
Mirela N, 25 de ani.
sursa foto prima pagina: shutterstock