Jurnal de sex: Barbatul deschizator de drumuri catre orgasm

Foto bezikus/Shutterstock

O relatie clasica intre noi doi ar fi fost imposibila. Nu ne statea nimeni altcineva in cale in afara de noi. Noi ne-am fost dusmanii de neinvins. Daca am fi lasat lucrurile sa mearga mai departe, cel putin unul dintre noi l-ar fi strans de gat pe celalalt. Eu l-as fi transformat intr-un barbat care nu primeste suficienta afectiune, care se uita intotdeauna la mine cu ciuda copilului nebagat in seama. El m-ar fi transformat in femeia suspicioasa mereu cu ochii pe telefon si cu intrebari fara raspuns pe buze. Si eu si el suntem prea frumosi ca sa ne facem asta. Stiu ca incercarea moarte n-are dar noi am fost fericiti asa cum eram si am fost tot ce puteam fi iar asta nu e lucru putin deloc.

Am stiut ca o sa schimbe ceva in mine din prima secunda in care l-am vazut. Nu arata in niciun fel altfel decat orice barbat dar atunci cand am dat mana cu el si s-a uitat fix in ochii mei am stiut ca trebuie sa il am macar o data, chiar daca e ultimul lucru pe care apuc sa il fac in viata. Pana la el, radeam cu gura pana la urechi de prietenele mele care se intorceau mereu cu coada intre picioare la cate un mototol si nu pricepeam de ce. Am inteles cu varf si indesat.

Pentru el, preludiul a inceput de cand ne-am cunoscut. Eu inca ma impotriveam, nu stiu sa spun de ce. Asta, nene, era un barbat care stia sa seduca. Nopti la rand am adormit cu gandul la el si cu o mana intre picioare, frustrate si nesatisfacuta pentru ca nimic nu imi putea sterge dorinta nebuna. Parca eram alde Floarea, bantuita de zburator. Nici descantatura, nici rugi nu m-au dezlegat.

In contextul in care traiam amandoi atunci, ne vedeam zi de zi. Zi de zi ma chinuia din ochi, promite din maini, ispitea din buze iar eu ma topeam pe picioare de nu-mi gasea nimeni leac.

Mai putin important pentru povestea noastra este cum am ajuns sa facem sex. Era o camera de hotel dintr-un oras mic, unde se atarna harta-n cui. In lumina murdara si in mirosul de mahoarca, din mine s-a nascut o femeie noua modelata de mainile si gura unui barbat care a inteles ca trupul unei femei nu trebuie explorat pe bucati, ci pe de-a intregul si fara graba. Ingenuncherea lui in fata fotoliul pe care stateam a fost, cum imi zice inca la ani dupa ce am trecut prin asta, ca o victorie. Mi-a scos pantofii din picioare si mi-a coborat ciorapii aproape cu reverenta apoi si-a trecut usor limba peste urmele lasate pe piele de banda de silicon. Este ultima scena pe care mi-a amintesc detaliat pentru ca din secunda in care i-am simtit rasuflarea grea intre coapsele mele si l-am auzit inhaland adanc, ca sa ma imprime in memoria lui in modul cel mai intim si lipsit de artificiu pana in dimineata in care l-am simtit inauntrul meu inainte sa deschid ochii nu imi mai aduc aminte punctual si coerent nimic. Mi-a indus mintea si corpul intr-o stare de dorinta innegurata, mi-a ascutit simturile si a cautat in mine pana cand m-a gasit dezbracata nu doar de haine, ci si de pretexte, vicii si ziduri impenetrabile pana atunci.

Foto prima pagina Kiselev Andrey Valerevich/ Shutterstock

Vizionare placuta