Kudika
13 August 2007

Daca se tine seama de majoritatea punctelor de vedere, una din concluzii ar fi aceea ca fidelitatea, ca si multe alte aspecte existentiale, nu ar depinde exclusiv doar de consumarea actului in sine. Este un subiect sensibil, cu multe fatete si permanent generator de discutii.

In viata se intampla si “accidente” nedorite. Apar tentatii de tot soiul. Nu sunt absurda. Cu toate ca, aceste “accidente” sau “ispite”, sunt de fapt greseli rezultate din superficialitate. Dar de aici si pana la a fi de acord cu anumite idei preconcepute, este cale lung. “Imi iubesc nevasta/barbatul, dar, ocazional, o/il mai inel.”, “Nu trebuie sa stie stanga, ce face dreapta!”, “Eu sunt indreptatit/a sa gresesc dar ea/el nu!”. “Ce sa-mi reproseze sotia, atata vreme cata aduc bani in casa, pentru ea si copii?”. “Avem o relatie libera sau de fatada: intretinem relatii extraconjugale de comun acord”. Si altele de acest gen.

Infidelitatea se bazeaza pe minciuna, duplicitate si lasitate. Este foarte usor sa inseli, dar mult mai greu, sa iti infrunti problemele curajos si demn. Si mai ales primul si cel inselat cel mai aprig este chiar infidelul!

Am observat un fenomen hilar: atunci cand partenerul este surprins cu amanta/amantul celalalt are tendinta sa-l violenteze verbal si nu numai tocmai pe acesta/aceasta din urma. Sunt intrigata: de ce m-as lua de cineva necunoscut/a mie cand pur si simplu “de urechi” ar trebui trasa persoana care mi-a inselat direct increderea?! Ca sa nu mai vorbesc de faptul ca nimeni nu ar trebui sa coboare vreodata la un asemenea nivel, nici macar in intimitate! Ori ierti si uiti (pentru ca iertarea fara uitare nu inseamn nimic), ori renunti cu demnitate.

Nu sunt de acord nici cu “punerea la zid” a celor care nu impartasesc “normalitatea majoritii” atata vreme cata nu incearca sa isi ascunda felul de a vedea lucrurile. Pentru ca in multe cazuri este vorba despre oameni “intoxicati” cu idei total gresite despre o viata sanatoasa, despre oameni care au nevoie de un ajutor din partea celorlalti si in nici un caz de interminabile blamari ce-i vor duce cu siguranta mai mult la inversunare si alienare sociala decat la “ameliorare”. Pentru ca sunt persoane care nu au sansa sa stie ce cauta sau ce-si doresc de la bun inceput, sunt persoane care tocmai datorita acestor genuri de “escapade” au revelatia acelui “element lipsa” care constituie cauza sentimentului lor de neamplinire.

Putem duce discutia chiar mai departe de atat: traim intr-un secol in care, mai mult ca niciodata, se pune accentul pe diverse clasificari stiintifice ale naturii umane. Trebuie sa invatam despre diversitatea inconjuratoare, chiar si prin simpla constatare a mai multor tipologii decat cele cu care am fost obisnuiti pana acum. De exemplu: poligamie versus monogamie. Intre doi poligami problema fidelitatii este oarecum exclusa. Ei pot forma un cuplu prin acceptarea reciproca, marturisita a inclinarii lor. Dar intre un poligam si un monogam situatia se complica atunci cand poligamul ii ascunde partenerului preferintele sale. Cat despre acceptarea tacita... am intalnit prea multe persoane care "inchideau ochii” in fata infidelitatii partenerului.

Vizionare placuta

Iti place acest articol? Recomanda-l prietenilor: