Imi petrec zilnic cam 15 ore pe net. Stiu, e patologic, dar cred ca stiti si voi, creeaza dependenta. Totusi, recunosc, n-am pasit pe siteurile de dating decat o data sau de doua ori pentru a ma documenta pentru acest articol. Asa ca voi analiza aceasta problema prin prisma micutei mele experiente.
De ce n-am pasit pe aceste site-uri pana acum?
Desfasurarea actiunii
Ei, nah, mi-am facut si eu cont pe cateva site-uri. Sa vada si ochiul meu ce-i pe acolo. Asteptarile nu mi-au fost deloc inselate: credeam ca voi fi acostata numai de barbati in cautare de sex. Nici n-am apucat sa deschid bine pagina si hop – vreo cinci ferestre asemanatoare celor de mess cu intrebari de genul “vrei sa ma privesti cum ma masturbez?”. Ete nah, chiar asa, in buricul zilei, fara sa stiu cum te cheama? Si ca tot veni vorba de nume, am descoperit in spatele nick-urilor de tipul “iubi 01”, “amantul 02” sau “sexy03” niste fosti seminaristi din facultate, cativa fosti colegi ochelaristi si niste prieteni de familie (cum naiba or fi invatat astia sa foloseasca netul cand eu ma chinui de cativa ani sa-I explic tatalui meu ce-i aia mail?).
Daca te apuci sa vorbesti cu vreunul, dupa vreo doua replici despre vreme, te invita sa continuati conversatia pe mess (daca o refuzi pe cea live, evident). Logic, pe mess ai webcam. In orice caz, acolo barbatii sunt pusi pe treaba si au un curaj demn de lauda. Macar atat castig sa ai si tu cand iti faci cont: vezi un barbat facand primul pas!