Scrisoare de despartire

Chiar si aparenta siguranta de sine s-a destramat in aeroport, in momentul in care ti-am auzit vocea la telefon, stiind ca ma astepti de partea cealalta a usii . Imi parea atat de firesc si atat de nebunesc ca prima persoana pe care urma sa o vad sa fii tu. Incercam sa imi potolesc bataile inimii, emotia, sub o mina preocupata.Nu stiam daca urma sa o luam de la inceput, de la salut, sau de unde ramasem in universul nostru virtual.Sau daca nu o sa fim asa cum ne asteptasem si urma sa fie prima si ultima noastra intalnire. Acolo. De fapt, nu aveam nici cea mai vaga idee ce faceam.

Singurul lucru pe care l-am putut face, atunci cand ne-am atins, int-o imbratisare de bun venit, a fost sa iti zambesc. Pentru ca nu ma inselasem in ceea ce te priveste, erai exact cum speram sa fi, cum imi doream sa fi. M-a speriat putin faptul ca mi-ai raspuns cu atata caldura si pasiune, pentru ca ma faceai sa te doresc mai mult. Erai cel mai ciudat strain pe care il intalnisem vreodata. Necunoscut si atat de familiar...Sarutul tau a avut asupra mea un efect neobisnuit de placut, mi-am pierdut cuvintele, m-am rugat sa nu observi ca imi transpirasera palmele intr-ale tale.

Stateam in pat dupa ce m-ai lasat acasa si 1000 de ganduri imi bantuiau constiinta. Nu imi dadeam seama daca este doar frenezia momentului, bucuria ca m-am intors acolo unde se parea ca imi este locul, noutatea, emotia si pagina alba ce urma sa o scriu in aceasta viata noua si veche.Imi promisesem sa ma shimb, sa nu mai reiau greselile din trecut, sa fiu mai buna. Dar mai intai simteam ca trebuie sa ma opresc, si in acea secunda suspendata in timp, sa fiu cu tine. Nu o faceam pentru tine, ci pentru mine...

Stiam ca in escapada noastra de weekend aveam totul si nimic. Tot ce imi doream in momentul ala si totusi nimic. Si nu imi pasa, pentru ca savuram momentul acela de dulce nebunie. Imi era frica sa fac dragoste cu tine, dar imi era si mai frica sa nu o fac. Te doream, dar nu ca sa te pastrez si nu intelegeam de ce imi este teama. Vroiam din toata fiinta mea sa pierd controlul, sa ma las purtata de instinct pentru a doua oara.Ma simteam vindecata de data trecuta, stiam ca pana si cicatricile s-au estompat, si daca nu era asa, oricum erau pe interior. Invizibile la o prima cautare. Si ca vreau sa simt ceva, orice, numai ca sa stiu ca mai pot simti. Emotie. Cu intensitate.

---