Setari Cookie-uri

Scrisoare de despartire

Nu stiu multe lucruri despre viata. Nu sunt nici suficient de versata, nici destul de inteleapta pentru a privi cu detsare si a accepta faptul ca exista povesti ce iti imprima emotii ce refuza sa se estompeze, odata cu trecerea timpului. M-am multumit traind aici si acum toate acele lucruri care imi faceau inima sa bata mai tare, am condus repede, am iubit incet, am cazut, m-am ridicat si am asteptat cu nerabdare sa incerc din nou.

Nu sunt suparata pe tine, doar putin pe mine. Pentru ca stiam ca se va termina asa. Si imi pare rau ca s-a terminat asa.. bine .. terminat.. nici nu sunt convinsa ce presupune asta, avand in vedere ca de fapt nu am inceput nimic.

Nimeni insa nu va stii, doar noi doi. Pana la urma, este doar o poveste banala dintre un barbat si o femeie care se gasesc la un moment dat. Si apoi fiecare apuca pe drumul sau. Voi zambi ca deobicei, voi gresi ca deobicei, voi incerca sa repar acele capitole din viata mea care ameninta sa imi intunece viitorul. Intr-o zi sper sa am un nou motiv pentru care sa nu ma pot concentra, sa ma faca sa ma gandesc la el in timp ce muncesc, in timp ce conduc, in dus sau in timp ce cumpar ziarul. Poate nu o sa mai cumpar ziarul, pentru ca cineva mi-a spus ca din cauza celor ca mine se topesc ghetarii...

Pentru ca am invatat ca nu ma pot multumi cu prezentul din cand in cand... Nu stiu unde imi este locul, nu stiu daca voi ramane sau daca voi fugi din nou. In dorinta de a termina cu fantasmele, sunt astazi mai bantuita ca niciodata. De fantomele tale.

Acel noiembrie nu se va schimba insa niciodata. Va ramane mereu in amintirea noastra. M-am oprit atunci si pentru acea secunda suspendata in timp, am fost cu tine…Si iti multumesc pentru noiembrie.

Eliza


Citește și:

Vizionare placuta


Kudika
16 Decembrie 2008
Echipa Kudika

Ti-a placut acest articol?

Aboneaza-te pe Kudika pentru a primi articole similare.