Mi-am abandonat copilul in Canada...

Bineinteles ca sotia lui a remarcat imediat lipsa si prima suspecta am fost eu, pentru ca eram cea mai noua. Cealalta romanca ce lucra acolo m-a dat de gol, spunandu-le unde stau. Politia a venit, a perchezitionat studioul si a gasit bijuteriile, pe care le tineam ascunse in speranta ca voi reusi sa le vand si sa plec inapoi in tara. Am fost arestata si mi-au deschis dosar penal, pentru imigrare ilegala si pentru furt. Stiam ca aveam sa fac ani buni de inchisoare, asa ca am simtit ca innebunesc cand mi-am dat seama ca sunt insarcinata.

Pana sa inceapa procesul, eram disperata sa il contactez pe Pedro, sa il implor sa ma ajute cumva, dar, intr-un final, a venit el la mine si mi-a spus ca a reusit sa ma scoata din inchisoare si ca trebuie sa ma intorc de urgenta inapoi in Romania. Cand i-am marturisit ca ii port copilul, m-a lasat muta raceala cu care mi-a spus: “Pai de-asta ti-am si dat cartea de vizita a medicului ginecolog, ca sa rezolvi astfel de probleme.” Mi-a dat bani pentru avort, iar eu m-am dus imediat la doctor. Acolo insa am aflat ca sunt insarcinata in patru luni si nu se mai poate face nimic. Nu inteleg cum de nu mi-am dat seama! Am avut ciclu in ultimele trei luni, ma ingrasasem un pic, dar credeam ca pur si simplu mancasem prea mult… mi se parea cea mai ingrozitoare situatie in care se poate afla o femeie!

M-am dus plangand la biroul lui Pedro si i-am povestit ce mi se intampla. A tacut cateva secunde, apoi mi-a spus ca o sa ma lase sa pastrez locul de munca pana nasc, apoi aveam sa las bebelusul la un orfelinat, iar eu sa ma intorc, de data asta legal, in Romania. I-am povestit si prietenului meu roman planul, iar el mi-a spus ca asa e cel mai bine, ca acolo macar copilul avea sa fie adoptat si sa aiba o viata decenta… Acum regret, regret infinit decizia luata!

---