Alegerile gresite mi-au distrus viata

Bineinteles ca la putin timp dupa ce m-am angajat au inceput sa curga propunerile indecente din partea sefului meu. Era un barbat la vreo 50 de ani, casatorit si cu copii acasa, insa ii sclipeau ochii de fiecare data cand ma privea. A inceput cu o invitatie la cafea, pe care am refuzat-o politicos, pentru ca stiam unde ar putea sa duca si nu vroiam sa ajung din nou intr-un mediu murdar; a continuat cu avansuri mai putin subtile, pana cand, intr-o seara, m-a chemat la el in birou si mi-a spus sa ma dezbrac, pentru ca altfel am numai de pierdut. Am refuzat si mi-a spus ca sunt concediata, insa mai am doua zile sa ma gandesc daca vreau sa accept sau nu, dupa care pot sa-mi iau lucrurile si sa ma duc “la naiba”, dupa cum s-a exprimat el. Mi-am strans putinele lucruri din birou chiar din acea seara si nu m-am uitat inapoi.

Problema este ca de atunci au trecut doi ani si inca nu am reusit sa-mi gasesc un serviciu stabil. Am mai avut incercari, tot ca secretara, insa m-am lovit de exact aceeasi problema, uneori chiar de la interviu. Ce sa ma fac? Stiu ca mai ales acum, cand e criza financiara, e foarte greu sa gasesti un serviciu, atatia oameni sunt concediati si nu mai au niciun venit, dar oare chiar singura mea solutie este sa fiu secretara si sa ma culc cu vreun sef libidinos? Imi este teama si de trecutul meu, sa nu dau peste cineva care sa ma recunoasca, cumva. Imi este teama ca daca reusesc sa intru la o facultate si apoi sa incerc sa-mi gasesc un serviciu decent, se va gasi o persoana care sa afle ce am facut si sa ma blameze.
Voi ce ma sfatuiti? Credeti ca merita, macar pana trece criza, sa accept un serviciu in care sa fiu nevoita sa ma culc cu sefii mei, iar apoi sa incerc din nou sa-mi iau viata de la zero? Sau sa stau in continuare cu parintii si sa incerc sa rezist? Astept un sfat de la voi, pentru ca nu stiu ce decizie sa iau.

Un articol trimis de Madalina

---