Nu stiu cum se cheama ceea ce sunt eu

Actualizat la: 30 Noiembrie -0001 publicat în Relatii

Pentru a nu-stiu-cata oara, ma trezesc intr-un pat strain. Un soare palid de dimineata, placut si caldut isi strecoara razele printre draperiile de matase trase doar pe jumatate. Alta camera luxoasa de hotel. Asternuturile moi � nici macar nu stiu din ce material sunt � imi mangaie trupul gol mult mai tandru decat a facut-o barbatul cu care am impartit acest pat pentru o noapte.

Lumina soarelui care cade pe pat se incalzeste si prinde culoare. Ma uit la fereastra si-l rog s-o deshida. Vreau sa respir aerul pur al diminetii de vara.

In timp ce el se imbraca, eu incep sa-mi fac planuri pentru o zi petrecuta la plaja cu vreo prietena – alta persoana anonima din viata mea. Sirul gandurilor imi este intrerupt de vocea lui. Cred ca tocmai mi-a spus ceva. Cand imi vede nedumerirea de pe chip, repeta intrebarea:

- Vrei sa te duc acasa?
- Nu, mersi. As vrea sa-mi comanzi micul dejun si sa platesti camera.
- Of… imi pare rau, dar… stii… trebuie sa plec. Nu pot sa raman sa iau micul dejun.
- Nici nu ti-am cerut asta. Dar eu vreau sa manac ceva inainte sa plec. Fa doar ce te-am rugat si esti liber de orice obligatie.
In timp ce schimbam aceste cuvinte el isi scoate portofelul si aseaza niste bani pe noptiera. Se tot uita la ei de parca n-ar fi sigur ca a calculat corect suma.
- Nu poti sa platesti tu camera, te grabesti chiar asa de tare?
- Ba da, am s-o platesc. Banii astia sunt pentru tine, sa ai de taxi.
- N-am facut-o pentru bani, am facut-o din placere. Si n-am nevoie de “bani de taxi”, am masina.
- Oh…, n-am stiut.
- Ce? Ca am masina sau ca am facut-o din placere?

Incep sa rad, iar el isi da seama ca glumesc, ca nu incerc sa fiu ironica sau acida si il vad cum se relaxeaza. Imi zambeste timid.

- M-am simtit foarte bine…
Il intrerup:
-Hai totusi sa nu ne impartim numere de telefon si chestii din astea. Sa lasam lucrurile asa si, cine stie? Poate o sa ne mai vedem.

- Ok, atunci… eu plec.
- Nu uita sa-mi trimiti micul dejun. Cereale fitness cu lapte.

Mi-a zambit cald si-a iesit. Ziua mea poate sa inceapa.

Nu stiu cum se cheama ceea ce sunt eu. Nu sunt prostituata, nu sunt amanta intretinuta, am avut parte de toate sansele in viata si le-am refuzat cu buna stiinta. N-a existat in viata mea nicio tragedie care sa ma schimbe. Pur si simplu asa sunt. Si nu stiu cum se numeste asta. Uneori observ superficialitatea din jurul meu si doar pentru o fractiune de secunda imi face greata, apoi trece si imi dau seama ca acesta e cel mai simplu mod de viata.

Citește și: