Spitalul de iubiri nervoase

Veacul ne-a ales prost. Psihiatria nu recunoaste, deocamdata, actele antisociale si irationale pe care le faci din dragoste. Ca atare, nu primesti reteta cu parafa si nici medicamente. Si nici ingrijire, in caz de urgenta. Nu vine nicio ambulanta la tine doar pentru ca ai orbit de plans ori ai facut hematom occipital, dandu-te cu capul de pereti - fiindca orasul e plin de blocaje renale si ulcere perforate, deci dureri serioase, recunoscute de manualul de patologie umana.

Regina la G3, Nebuna la F7

Probabil ca, peste niste zeci de ani, medicina si parlamentul vor face dreptate, dar pentru noi va fi prea tarziu. Pana la acel moment istoric, sufletul nostru va continua sa schioapete, chinuit de boala fara leac, dandu-le ocazia celor din jur sa constate ca suntem nebune doar in sensul civil al termenului.

O prietena cu studii postdoctorale la Montréal - tragand dupa ea o eruditie care o facea de-a dreptul antipatica in saloanele francofone de coafura - si-a sfaramat nobletea de ducesa intr-o clipita, cand s-a repezit cu poseta si cu injuratura in capul curvei care-i stricase casa. Asa i s-a adresat ea atunci, in mall, la ore de maxima audienta si perplexitate, si asa i-a ramas numele, pana azi, duduii care se culca perseverent cu sotul doamnei doctor in Finante.

Pe urma, cultivata mea prietena a plans zile-n sir, in niste hohote de opt grade pe Richter, nu atat dupa barbatul iubit si golan, cat nevenindu-i sa creada ca s-a dat in cea mai ieftina stamba, dupa ce toata viata ei traise delicat si fin, ca orhideea regelui.

Bine, recunosc, am si eu o contributie la bocetul ei cronic, deoarece, cu numai trei secunde inainte de atacul cu vitriol, apucasem sa-i aduc aminte ca reputatia se pierde o singura data. Fusese prea tarziu, fiindca geanta cu raza medie de actiune fusese deja lansata spre capatana rivalei.

„Cand iubesc, sunt nebuna“, scapa nevatamata concluzia, din gura stramba de plans a inselatei. Dupa aceea, si-a turtit nasul in batista si a dat din cap ca o gaina-n mers. O tardiva dezolare.

O alta amica de-a mea a hotarat, de curand, sa-si paraseasca barbatul legitim. Stirea nu m-ar fi scos din tihna cafelei pe care-o leganam in cana, daca n-as fi cunoscut intregul dosar al acestei relatii. Acum sase ani, ea a vrut sa se sinucida din cauza lui. Simpla veste despre toana ei suicidala ma socase (oricum, n-a avut curaj sa mi se spovedeasca decat dupa vreo opt luni de prietenie, dupa ce s-a convins ca n-o bat, orice-ar fi). Dar acum, cand apatia ei il adusese pe el in pragul barbituricilor, eu stau teapana in fata acestei luxatii fataliste, ma uit la ei si nu-mi vine sa cred.

---