Viata m-a lovit, eu am iertat-o

Cand am avut oportunitatea sa fac liceul in alt oras, am plecat cu inima deschisa, cu speranta ca numai asa voi reusi sa fac ceva cu viata mea. Eram un copil, aveam 14 ani, eram entuziasmata, fericita, plina de viata, era un nou inceput pentru mine, un inceput in capul listei pe lista admisilor, umbrit de intrarea surioarei mele la facultate.

M-am lovit de oameni buni, rai, frumosi si urati spiritual, am fost dezamagita de foarte multe ori, mi-am dat seama ca fetele sunt rele intre ele, m-am trezit singura intre straini, fara cateii mei, fara parinti, am incercat sa ajut, sa inteleg, sa ma adaptez, sa trec peste prejudecatile “normale”, sa nu judec, sa nu ma las intimidata, sa raman aceeasi eu, cu dorintele si aspiratiile mele. Am inceput sa-mi dau seama ca oricate batai, certuri si vanatai as avea pe mine, parintii ma iubesc, am inceput sa-i accept asa cum sunt, sa nu-i mai judec, sa multumesc ca exista, ca ma ajuta si ca totusi au facut un efort financiar enorm sa imi ofere o educatie mie si surorii mele. Inca din liceu am inceput sa lucrez sa ma pot intretine.

Credeam ca se vor schimba acum ca nu mai sunt langa ei, dar m-am inselat, sfarsitul de saptamana cu ei era un cosmar, vacantele la fel. Niciodata nu erau multumiti, eram premianta, crescusem frumos, eram un copil cuminte, dar asta nu-l impiedica pe tata sa ma desfigureze, bataile sa fie mai crunte, betiile mai dese, certurile intre ei mai asurzitoare, banii mai putini, viata mai grea. Imi doream sa fac ceva, sa le arat ca gresesc, ca se autodistrug, nimeni nu ma asculta. Sora mea care mereu a fost rece cu ei, care credea ca totul ii este cuvenit, a preferat sa-si vada de viata ei, sa se casatoreasca, sa-i viziteze cat mai rar.

Incapatanarea mea m-a facut sa nu renunt la ei, o incapatanare prosteasca care in cateva minute m-a bagat aproape in coma din cauza unei batai. Cand mi-am revenit eram desfigurata, ochii mei mereu limpezi, acum erau rosii, eram vanata la fata, aveam buza sparta, ma durea tot, abia ma miscam, nu stiam ce s-a intamplat exact pentru ca la un momen dat dat am lesinat. Nici macar nu mai stiam de ce m-a batut. Noroc ce eram in vacanta de iarna, halal Sarbatori! De atunci nu a mai dat in mine niciodata. Eu nu am renuntat sa il conving ca nu e bine ceea ce face! Am fost alaturi de ei mereu, le-am facut cele mai frumoase cadouri de ziua lor, de sarbatori, i-am facut sa fie mandri de mine, le-am demonstrat ca regret daca am gresit fata de ei vreodata incercand sa le atrag atentia si asupra mea, ca ii iubesc si ca vreau sa fim o familie adevarata, ca niciodata nu este prea tarziu.

---