Blog kudic: Modele si manechine

Sunt multe motivele pentru care imi place limba franceza, iar unul dintre ele este faptul ca sinonimul lor pentru “model” este “mannequin”. Conform definitiei in engleza, acest cuvant insemna: “A life-size full or partial representation of the human body, used for the fitting or displaying of clothes”. Nu am inteles niciodata de ce maechinele sunt numite modele. Modele pentru cine, modele de ce? Unii ar putea spune de perfectiune insa perfectiunea este un concept care de fapt nu exista, iar modele de frumusete, cu atat mai putin. Cu riscul de a utiliza expresii cliseistice, frumusetea nu are standarde sau tipare. Nu exista un sablon dupa care oamenii se ghideaza pentru a putea arata cu degetul si a spune cine este frumos si cine este urat.

Asa demodata cum sunt eu, consider ca frumusetea este o imbinare a aspectului fzic armonios cu o multime de alte detalii care conduc la acea imagine placuta ochiului. Gratia unei femei, stilul, felul a se misca, de a manca, de a gesticula, caldura, zambetul, atitudinea, gingasia, eleganta si modul de a-si purta feminintatea ca pe cel mai de pret accesoriu, nu au nimic de a face cu acele imagini “polished”, scoase din cutie si trase la indigo. Ce valoare are un ten perfect daca este rezultatul unor ore intregi petrecute sub mainile pricepute ale stilistilor sau trecute prin Photoshop? O femeie frumoasa este radioasa atunci cand se trezeste dimineata cu parul ciufulit si cute pe fata. Si asta este valabil si in cazul “modelelor”. Multe dintre ele arata mult mai frumos atunci cand nu sunt trase de par si transformate in personaje. Intotdeauna am sustinut ca rolul unui manechin nu este de a fi frumos. Un manechin trebuie sa aiba o silueta impecabila (niciodata nu voi putea fi de acord cu formele voluptoase pe catwalk), un chip interesant, cameleonic si usor de modelat, dezinvoltura in fata aparatului de fotografiat si capacitatea de a se juca, a da viata hainelor pe care trebuie sa le prezinte.

Mi se par nedrepte generalizarile de tipul “modelele sunt umerase pentru haine”, “marionete” sau “sunt proaste si de asta si-au ales aceasta meserie”. Sunt destule exemple de manechine care nu sunt proaste deloc, din contra, sunt in primul rand femei speciale, cu trupuri superbe si nu doar atat. Insa faptul ca fete precum Sasha Pivovarova sau Freja Beha sunt pe copertele Vogue, Harper’s Bazaar si Elle promovand un stil androgin, un trend in care manechinele nu arata ca Victoria’s Angels ci mai degraba ca niste somaleze subnutrite, nu inseamna ca ele devin automat modele de frumusete.

---