Blog kudic: Nu chiar totul se�transforma

Sursa: sheep.ro, blogul Ralucai

Primele 3 luni dintr-o relatie sunt de cele mai multe ori comparabile cu perceptii sublime ale fericirii absolute, carduri de fluturasi, campuri de norisori, tobogane de curcubeie si alte asemenea inflorituri gingase. Crezi ca l-ai prins pe Dumnezeu de picior, visezi deja la rochia de mireasa perfecta si mai mai ca stabilesti numele copiilor ce se vor naste, rodul iubirii voastre. Ce mai, nirvana, nu alta! Uitandu-ma in urma, la o parte dintre relatiile mele, eu una mi-as descrie senzatiile altfel: stari de betie crunta, orbire totala, infinita naivitate, supradoza de droguri :) Partea interesanta urmeaza totusi dupa ce se mai sting valvataile primelor intalniri. De-abia de acolo, pragmatic fie spus, as incepe sa denumesc apropierea dintre doi oameni – relatie.

Din pacate insa, perioada imediat urmatoare coincide si cu declansarea unei obsesii maladive, manifestate (cred) in general la femei, aceea de a-si transforma partenerul in ceea ce desenele cu Feti-Frumosi intruchipau. Incep deci strategii de atac “prin invaluire”, tehnici de manipulare, tactici de tipul recompensa si pedeapsa si tot soiul de alte actiuni tampite probabil citite printr-o revista sub titlul “Cum sa iti faci barbatul sa iti manance din palma”. Si, de-ar fi vizate numai schimbari la nivel superficial, la modul “sosetele murdare nu au ce sa caute in sufragerie asa cum nici portfardul meu nu este suport pentru laptopul tau”, n-ar fi dracul asa negru. In fond, putina responsabilizare in sensul traiului in cuplu nu strica niciodata. Problema sta insa in faptul ca tinerele domnite se avanta la schimbari structurale de personalitate si comportament, cu incapatanarea catarului care nu ia in calcul nicio secunda posibilitatea esecului. “Da’ de ce sa nu se poata? Eta na, daca n-a facut ma-sa treaba buna, am eu ac de cojocul lui!” (suna familiar? :P )

Dincolo de absurdul intentiei in sine, deciziile astea de a incerca macar sa schimbi un om mi se par rude de gradul I cu nebunia, infantilitatea si egoismul. In primul rand, oamenii nu se schimba! Punct. Nu la nivel profund, nu pana la ultimul strat al constructiei lor personale, nu definitiv. Da, exista contexte si situatii care implica adesea anumite modificari nu numai pentru ca ti le doresti ci mai ales pentru ca atrag dupa sine perspective noi sau apar ca efect al acumularii experientei. Asta nu inseamna insa ca daca schimbarea nu iti este specifica ci impusa vei putea trai la nesfarsit in cenzura, cosmetizandu-ti rusinat reactiile. Din contra, tot ce iti vei dori de la un punct incolo va fi sa fugi. Sa te intorci la tine.

---