Blog kudic: Nu chiar totul se�transforma

Apoi, ce te legitimeaza pe tine sa hotarasti ce trebuie schimbat la un om? Masina face pana si ii inlocuiesti roata. Robinetul de la chiuveta lasa apa sa picure asa ca luam altul. Problemele sunt clare, rezultatele imediate. Dar ce te faci cand raul pe care il vezi tu intr-un om e unul dintre bunurile lui cele mai de pret? Sincer, in cazul asta e simplu: schimbi omul cu…altcineva :D (stiu, suna cinic, dar oricat de greu de digerat ar fi o solutie de tipul asta, macar e mai corecta decat sa cioplesti inversunat in structura bietului individ)

In final, chiar daca am presupune prin absurd ca un om se poate schimba exact asa cum iti doresti si l-ai visat, ce legatura mai are el cu cel de care te-ai indragostit acum 1 an? Da, e frumos, fara cusur si incredibil de galant. Dar singura legatura pe care o mai ai cu el s-ar defini ca relatia dintre Geppetto si Pinocchio. Creator – creatie. Maini – plastilina. Foarte putin, spre deloc – mister.

E frumos sa vezi doi oameni care cresc, se dezvolta si se modeleaza reciproc. E superb sa ii vezi cum se completeaza si cum ajung sa aiba gesturi sau reactii comune. Dar este absurd sa incerci sa faci dintr-un om ceea ce nu este. E ingrozitor sa iti planifici macar sa intri cu pick-hummerul in personalitatea cuiva, sa-l “inmoi” ca pe o marioneta din carpe si apoi sa crezi, in nebunia ta, ca ai sa mai poti iubi mai departe o papusa. De fapt, situatia nu-ti ofera prea multe variante. Daca balanta inclina ireversibil catre schimbare atunci tinta nu e el. Poti sa o iei de la capat cu o copie “mai fidela” a visurilor tale recunoscand in al doispelea ceas ca nu v-ati potrivit indeajuns sau pur si simplu, poti incepe sa schimbi cate putin din tine pana ajungi sa te pliezi pe trasaturile lui definitorii.

Intrebarea e, cat timp vei putea trai cu asta?

Sursa: sheep.ro, blogul Ralucai

---