Oare ar fi bine sa traim intr-o lume perfecta, fara defecte, fara dificultati, fara probleme, unde totul ar fi si am avea tot ce ne-am dori? Pentru cele care ati raspuns cu un mare “Da”, va intreb: daca ar fi asa, de unde ati mai sti cand sunteti fericite? De fapt, ati mai cunoaste ce inseamna aceea bucurie a unui lucru marunt?
Cautam sa ne schimbam, sa ne ascundem defectele si sa renuntam la obiceiurile proaste…Suntem dependente de perfectiune, vrem ca totul sa fie impecabil. Problema este ca suntem oameni si, asa cum ne sta in fire, ajungem sa gresim de cele mai multe ori, sa intampinam obstacole, sa fim raniti. Viata perfecta...familie perfecta Exista femei care vor sa faca totul ca la carte. Au anumite reguli de la care nu se abat niciodata si incearca de fiecare data sa surprinda prin nou, sa lucreze cat mai mult, sa ofere ce este mai bun. Pentru ele, viata persoanala nu se diferentiaza cu nimic de viata profesionala, conteaza doar ca totul sa fie bine pus la punct. Astfel de persoane se lasa dominate de spiritul competitiv si uita sa se distreze, in gandul lor existand doar imaginea intruchipata a castigului, a succesului. Vor sa fie apreciate la adevarata lor valoare, sa fie respectate pentru munca lor. Probabil ca pentru ele viata este o lupta de autodepasire, in care incerc din rasputeri sa nu dea gres. De ce ti-ai dori o astfel de viata? Sincer, nici eu nu inteleg. Fac calcule, adun fericirea, scad tristetea, inmultesc iubirea, impart la viata de familie dar parca tot imi da cu minus. Daca suntem condusi de febra perfectionismului, atunci cum putem sa cunoastem ce inseamna aceea indrazneala? De unde sa stim ce reprezinta cu adevarat cuvantul dragoste daca nu stim sa ne lasam purtate de sentimente doar de teama de a nu fi ranite? Iubirea nu este eterna, ea vine si pleaca. Ar trebui sa lasam deoparte toate regulile si sa ne bucuram de viata noastra. Indiferent de cate greutati avem, de cate hopuri trebuie sa trecem, trebuie sa stim sa iubim, sa iertam…sa gresim.
Spune-ti parerea!