De prea multe ori m-am crezut pierduta pe drumul meu... .
Imi amintesc cum adormeam in fiecare noapte plangand ,dupa certurile pe care le aveam cu sotul meu. Crezusem ca mi-am gasit sufletul pereche si ca vom trai fericiti "pana cand moartea ne va desparti" atunci cand m-am casatorit cu el.
Viata mea nu era nici pe departe cea pe care o visasem. Imi pierdusem stralucirea din ochii, zambetul de pe fata si charisma pe care o avea inainte sa ma casatoresc . Stateam acasa cu baietelul meu de cateva luni, si in afara de rolul de mama si cel de "gospodina" nu mai ramasesem cu nimic.
Ma simteam goala pe dinauntru, nu vedeam nici o iesire si credeam ca nu mai e nimic de facut decat sa indur si sa imi duc CRUCEA! Voiam sa imi schimb viata, voiam sa o iau pe un alt drum, dar imi era atat de teama.
Spune-ti parerea!