Cum a luat nastere ideea „Sandwich-ul de la miezul noptii”? Te rog, povesteste-ne putin despre acest proiect.

Ajuta-l pe Mos Nicolae sa imparta zambete!

Ideea nu-mi apartine. A fost a unui prieten. Impreuna cu ceilalti membri ai asociatiei am transformat o idee in ceva plapabil, real. Alaturi de echipa Asociatiei Zambetul Ingerilor, putini oameni la numar dar cu suflet mare, incercam sa facem ceva pentru cei mai putini norocosi, pentru o parte a societatii care exista dar este ignorata si nedorita – oamenii strazii.

Asociatia Zambetul Ingerilor a initiat campania de prevenire a cersetoriei "Sandwich-ul de la Miezul Noptii" in parteneriat cu o autoritate a statului, Agentia Nationala Impotriva Traficului de Persoane dar si alaturi de sponsorii Billa, Real, Carrefour si Angst. Concret, in fiecare seara, la miezul noptii, la Gara de Nord, hranim oamenii strazii cu mancarea care la ora inchiderii a supermarket-urilor a ramas nevanduta. Vreau sa se inteleaga foarte clar ca este vorba de mancare gustoasa, proaspata si valabila din punct de vedere al consumului care in mod normal s-ar fi aruncat, i s-ar fi dat foc. Este singura campania care are caracter permanent, 365 de zile pe an, indiferent de vremea de afara.

Nu e greu sa iesi noapte de noapte in frig, sa stai treaza pana tarziu, sa renunti la preocuparile personale in favoarea acestui proiect?

Avem cu totii job-uri in timpul zilei. Atat eu, cat si ceilalti membri ai asociatiei, dar si voluntarii nostri. Un program ca al majoritatii oamenilor de dimineata pana seara. Sunt zile mai grele cand ajungi acasa obosit si tot ce ai vrea este un dus cald si putina odihna. Dar noi, la ora 23:00, ne imbracam si plecam sa colectam mancarea pentru a o distribui mai apoi celor care ne asteapta noapte de noapte la gara. La miezul noptii suntem acolo si ajungem acasa la ora 1:00 dimineata. A doua zi o luam de la capat si tot asa de vreo 10 luni de zile. Motivatia noastra nu dispare fiindca ii vedem pe acei oameni, femei, barbati, copii care se bucura atat de mult pentru atat de putin. Nu e foarte greu dar nici usor si de aceea vreau sa le multumesc tuturor celor care ne ajuta - prieteni , familie, voluntari.

Nu imi este greu si nu pot spune ca renunt la preocuparile mele personale. Atunci cand vrei faci un lucru tot ceea ce trebuie sa faci este sa eviti sa iti gasesti tot felul de pretexte sau scuze. Am aceleasi preocupari ca oricine de varsta mea: muncesc, fac sport, ies la film sau in oras cu prietenii sa dansam doar ca in plus, seara la miezul nopti sunt si la gara. Daca vrei cu adevarati poti rupe un timp in care sa nu te mai gandesti la tine ci la cei de langa tine. Se numeste responsabilitate sociala.

De la vedeta la voluntar: Au daruit zambete
Iti place acest articol? Recomanda-l prietenilor: