Setari Cookie-uri

Cele mai frumoase citate de iubire: Alfabetul dragostei dupa Nicolae Labis

O pasare albastra zvacnise dintre ramuri,/ Si viata caprioarei spre zarile tarzii/ Zburase lin, cu tipat, ca pasarile toamna/ Cand lasa cuiburi sure si pustii.

Nicolae Labis (2 decembrie 1935-22 decembrie 1956) a fost unul dintre cei mai bun poeti romani, in ciuda faptului ca s-a stins din viata la o varsta frageda. Pentru el, cel numit de Eugen Simion „buzduganul unei generatii” a presimtit de timpuriu influenta negativa a politicii asupra poeziei si s-a razvratit in versuri impotriva acestui lucru.

Opera sa nu este vasta si nici nu poate fi incadrata intr-un curent anume desi in strofele sale se simt influente ale romantismului si ale simbolismului. Tanarul poet a murit fulgerator, la scurta vreme dupa ce a implinit 21 de ani.

In noaptea dintre 9 si 10 decembrie, intors de la o intalnire, Labis a fost lovit de un tramvai. In mod ciudat, doua spitale au refuzat internarea lui si a fost primit abia la al treilea. De pe patul de spital, poetul i-a soptit lui Aurel Covaci urmatoarele versuri:

Citește și:

Pasarea cu clont de rubin
S-a razbunat, iat-o, s-a razbunat.
Nu mai pot s-o mangai.
M-a strivit,
Pasarea cu clont de rubin,
Iar maine
Puii pasarii cu clont de rubin,
Ciugulind prin tarana,
Vor gasi poate
Urmele poetului Nicolae Labis
Care va ramane o amintire frumoasa...

Acestea au alimentat zvonurile potrivit carora el nu a fost victima unui accident, ci al unei conspiratii pusa la cale de agenti ai Securitatii pentru ca incepuse sa se razvrateasca impotriva unui regim caruia, la inceput, i-a fost dedicat.

Dincolo de misterul care inconjoara moartea lui Nicolae Labis, el a lasat in urma poezii de o infinita delicatete sufleteasca printre care, poate, cea mai cunoscuta este Moartea Caprioarei.

Albastru

Albastru cer de seara se despleteste-n sara
Si bumbi de stele rosii la geamuri se aprind
Ograzile arata cu toate in afara
Belsugul lor tacut ce il cuprind.

Citește și:

Aristocratie

In muntii mei, batrani aristocrati,
Canta toate pasarile cerului.
Seara se rotesc prin incendiile potolite ale nourilor
Stelele clostii si ale oierului.

Buze

Doamne, cata tristete si frunza!
Te darui si n-ai cui,
Te darui nimanui.
Buzele se desfac zambind a mila,
Vinul galgaie-n sila.
O durere estompata si surda
Bantuie inima mea.

Curcubeu

Azi sunt indragostit. E-un curcubeu
Deasupra lumii sufletului meu.
Izvoarele s-au luminat si suna
Oglinzile ritmandu-si-le-n dans,
Si brazii mei vuiesc fara furtuna
Intr-un ametitor, sonor balans,
In vii vibreaza struguri stravezii-
Cristalurile cantecelor grele-
Si stropi scaparatori de melodii
Ca roua nasc in ierburile mele.
Eu curg intreg in acest cantec sfant:
Eu nu mai sunt, e-un cantec tot ce sunt.

Dragoste

- Pentru ce-ai ramas iubire! -
Radacina-a unei flori
Ce s-a destramat subtire
In petale si vapori
Ca sa zboare mai usoara
Sa invie a doua oara
In alt suflet, in alt ceas
Lasand drojdia grozava -
De parjol si de otrava...
Murmuram: - De ce-ai ramas?

Citește și:

Frumusete

Vazusem frumusetea privirilor semete,
Izvoare de lumina, de umbre si scantei,
Dar banuisem numai adanca frumusete
De dincolo de ochii mari si grei,
Ce mai tarziu, prin lupte launtrice-am aflat-o
Si-o aflu-n intregime in fiecare zi
Iluminandu-mi viata cu flacara-i curata
Fara de care n-as putea trai.

Greseala

O parte din noi ne-am invins
Greseala, minciuna si groaza,
Dar e drum, mai e drum necuprins
Pana-n zarea ce-si leagana oaza.

Iubire

Cat sunt fragezi inca, mame, invatati-i
Sa iubeasca floarea pura din livezi.
Sa iubeasca-ntinsa mare si Carpatii,
Ce-si inalta-n ceruri fruntea de zapezi.

Iubire

Doar o singura iubire
Lang-a ta o mai pastrez -
Este prima mea iubire,
Ea mi-a dat in viata-un un crez.
Ea, al vietii mele soare,
Incalzi-va din senin
Toate cantecele care
Tie am sa ti le-nchin.

Liniste

Crampeie de idei neterminate,
Si-un zbor de pasari albe si un vis
Si cantecul sunat pe jumatate
Despre-un taram ce inca nu-i descris.
Iar linistea, in cadentare fina,
S-a mladiat smerita peste burg
Si te topesti si curgi fara pricina,
Felina ceara, dragoste-n amurg.

Citește și:

Mama

N-am mai trecut de mult prin sat si-mi spune
Un om ce de pe-acasa a venit
Cum c-a-nflorit la noi malinul
Si c-ai albit, mamuca, ai albit.
Alt om mi-a spus c-ai stat la pat bolnava.
Eu nu stiu cum sa cred atatea vesti,
Cand din scrisori eu vad precum matale
Din zi in zi mereu intineresti.

Negru

Trestie, trestie, pe cine ascunzi,
Vantul de seara pe cine-nfioara?
Horbota-ti neagra si multa-nfasoara
Umerii albi si rotunzi.
Valuri, voi valuri, cui i-ati soptit
Soapta adanca, ascunsa si grava?
Veti mai pastra oglindirea suava
A chipului ei neclintit?

Nunta

Bardacele tin luna pe buze, scanteind,
Fumega blide pline, cu tarina-n aprilie.
Nunta se-ntinde, nemaicontenind,
Pana la ziua, de vreo doua zile.
Secuii cu mustatile de corn incarjoiat,
Alaturi de romanii cu straie de lumina,
Cand cupe noi iau locul acelor ce-au secat,
Mai canta cand un ceardas si cand o doina lina...

Citește și:

Ochi

Ochii mei au cearcan. Ochii tai is puri.
Cata deznadejde pasii nostri mana!
Ca un vant ce smulge frunza din paduri,
Ca un vant ce-nvarte usa din tatana...

Pasi

Daca alte lumi, plecata
Cu-ai tai pasi ai sa alinti,
Iti va fi si-atunci pastrata
Urma pasilor fierbinti.

Remuscare

Pe cand eu voi trece sub castani roscati,
Cu-mpietrite buze, palid, pe carare,
Si-or sa mi se stinga pasii cadentati -
In nisip, scrasnita, lasa remuscare...

Singuratate

Singuratatea vibreaza-n timpane
Cu sunet de scoica,
E ceasul somnului.
Pasi stinsi, pasi stinsi. E ea?
Altcineva.
Iti vine sa tipi de manie
Ca nu simti parere de rau!
Ceasul somnului. Ochi atintit.
Orb, surd, cu voce anemica.
Plans de neputinta-n infinit.

Suflet

Mi-am taiat in suflet temple,
Chip cioplit s-asez in ele,
Cerbii mei au sa-l contemple
Adunati sub ploi de stele.
Brazii mei inalti si plopii
Sub poleiuri de zapada,
Inmultit in mii de copii,
Chipul tau au sa ti-l vada.

Citește și:

Toamna

Toamna imi ineaca sufletul in fum...
Toamna-mi poarta in suflet roiuri de frunzare.
Dansul trist al toamnei il dansam acum,
Tragica betie, moale leganare...

Uitare

Ne-a parasit lumina, culoarea ne-a uitat,
Si soaptele-si pierdura-ntelesul pe vecii,
Si trupurile noastre in gol s-au destramat
Sub aiurarea noptilor tarzii.

Vama

Traim in miezul unui ev aprins
Si-i dam a-nsufletirii noastre vama.
Cei ce nu ard dezlantuit ca noi
In flacarile noastre se destrama.

Zori

Mergeam tacuti alaturi, straini, odinioara
Si presimteam ca astazi voi fi indragostit
De fata ta curata ca zorile de vara,
De parul tau de aur impletit.

foto prima pagina shutterstock femeie cu caprioara

Vizionare placuta


Kudika
16 Octombrie 2014
Echipa Kudika

Ti-a placut acest articol?

Aboneaza-te pe Kudika pentru a primi articole similare.