Ziua de 15 ianuarie 1850 avea sa schimbe definitiv traseul culturii romanesti. Aceasta este data in care s-a nascut Mihai Eminescu, al saptelea din 11 frati, cel pe care il numim astazi poet national. Copilaria si-a petrecut-o la Botosani si la Ipotesti, sub umbra padurilor de care s-a indragostit iremediabil si care este parca omniprezenta in opera sa.
Debutul sau este marcat de un eveniment trist din viata poetului, moartea profesorului de limba romana Aron Pumnul. Elevii sai au scos o brosura intitulata Lacramioarele invataceilor gimnazisti (Lacramioare la mormantul prea-iubitului lor profesoriu) unde apare si poezia La mormantul lui Aron Pumnul, semnata M.Eminoviciu.
Influentat, probabil, si de educatia vestica, Mihai Eminescu scrie la maturitate sub spectrul romanismului, chiar daca usor desincronizat cu occidentul care se indrepta deja spre modernism.
Poetul s-a stins din viata in 1889, in zorii zilei de 15 iunie la Bucuresti din cauza unei suferinte indelungate ale carei origini raman si astazi un mister.
AmorCe e amorul? E un lung Prilej pentru durere, Caci mii de lacrimi nu-i ajung Si tot mai multe cere. De-un semn in treacat de la ea El sufletul ti-l leaga, Incat sa n-o mai poti uita Viata ta intreaga. Dar inca de te-asteapta-n prag In umbra de unghere, De se-ntalneste drag cu drag Cum inima ta cere Dispar si ceruri si pamant Si pieptul tau se bate, Si totu-atarna de-un cuvant Soptit pe jumatate.
BratAh! bratul tau rotund e alb - se lasa Cu gratie pe umerii-mi - privesc In ochii tai, in fata ta - in gura juna, S-ascult uimit la vorba ta nebuna! Nebuna, ca nu are sir si minte, Ci gratie s-amor copilaros, La gura ta, care zambind imi minte Spre-a coperi misterul cel duios, Ce-mi spune nu - cand da ochiu-ti fierbinte Din genele-i imi spune voluptos ¬ Ah, tot amorul meu, copil in raze, E concentrat in fiinta-ti luminoasa!
CivilizatieMasurariul civilizatiunii unui popor in ziua de azi e: o limba sonora si apta de a exprima prin sunete notiuni, prin sir si accent logic cugete, prin accent etic sentimente.
DulceataAdormind aseara cu gandul la tine si desteptandu-ma dimineata tot cu el, as putea sa iti scriu toata ziua fara sa obosesc, daca cititul nu te-ar obosi pe tine. Nu stiu de ce, orice lucru, chiar si acelea care nu au a face deloc cu tine, imi aduc aminte de tine. Ce ai tu de impartit cu teii, cu florile si frunzele de tei? Poate unde esti asa de dulce, ca mirosul frunzelor acestora.
DurereToate sunt marginite, durerea nu...
ExpresieEra frumos, d-o frumusete demonica. Asupra fetei sale palide, musculoase, expresive, se ridica o frunte senina si rece ca cugetarea unui filozof. Iar asupra fruntii se zburlea cu o genialitate salbateca parul sau negru-stralucit, ce cadea pe niste umeri compacti si bine facuti. Ochii sai mari, caprii, ardeau ca un foc negru sub niste mari sprancene stufoase si imbinate, iar buzele strans lipite, vinete, erau de-o asprime rara. Ai fi crezut ca e un poet ateu, unul din acei ingeri cazuti, un Satan, nu cum si-l inchipuiesc pictorii: zbarcit, hidos, uracios, ci un Satan frumos, de-o frumusete stralucita, un Satan mandru de cadere, pe-a carui frunte Dumnezeu a scris geniul, si iadul indaratnicia, un Satan dumnezeiesc care, trezit in cer, a sorbit din lumina cea mai santa, si-a imbatat ochii cu idealele cele mai sublime, si-a muiat sufletul in visurile cele mai dragi, pentru ca in urma, cazut pe pamant, sa nu-i ramana decat deceptiunea si tristetea, gravata in jurul buzelor, ca nu mai e in cer. Repedea umflare a narilor si vioaia sclipire a ochilor lui semnala o inima din cele nebune, un caracter pasionat. Talia sa subtire, fina, si mana sa alba cu degete lungi si aristocrate semana cu toate astea a avea o putere de fier. Toata expresiunea in sine era d-o putere generoasa, desi infernala.
FemeieEu nu sunt facut pentru nici o femeie, nici o femeie nu e facuta pentru mine, si oricare ar crede-o aceasta, ar fi nenorocita. Nu iubesc nimic pentru ca nu cred in nimic si prea greoi pentru a lua vreun lucru precum se prezinta, eu nu am privirea ce infrumuseteaza lumea, ci aceea care vede numai raul, numai defectele, numai partea umbrei. Satul de viata fara a fi trait vreodata, neavand un interes adevarat pentru nimic in lume, nici pentru mine insumi, sira spinarii morale e rupta la mine, sunt moraliceste desalat. Si Dta ma iubesti inca, si Dta nu vezi ca sunt imposibil, ca-ti arunci simtirea unui om care nu e-n stare nici de-a-ti fi recunoscator macar?
FloareAtat de frageda te-asameni Cu floarea alba de cires Si ca un inger dintre oameni In calea vietii mele iesi! Abia atingi covorul moale Matasa suna sub picior Si de la crestet pana-n poale Plutesti ca visul de usor. Din incretirea lungii rochii Rasai ca marmura in loc Se-atarna sufletu-mi de ochii Cei plini de patimi si noroc. O, vis ferice de iubire! Mireasa blanda din povesti! Nu mai zambi, a ta zambire, Mi-arata cat de dulce esti!
GresealaNenorocirea este cel mai bun dascal; isi are metoda ei proprie, dar gres nu da.
GlossaVreme trece, vreme vine, Toate-s vechi si noua toate; Ce e rau si ce e bine Tu te-ntreaba si socoate; Nu spera si nu ai teama, Ce e val ca valul trece; De te-ndeamna, de te cheama, Tu ramai la toate rece.
GuvernareArta de a guverna in Romania este sinonima cu arta de a amagi poporul, de a-l cloroformiza cu utopii demagogice.
HoriaHoria pe-un munte falnic sta calare: O coroana sura muntilor se pare, Iar Carpatii tepeni ingropati in nori Isi vuiau prin tunet gandurile lor. - Eu am, zise-un tunet, suflet mare, greu, Dar mai mare suflet bate-n pieptul sau Fruntea-mi este alba ca de ani o mie, Dara a lui nume mai mult o sa tie. - Nalti suntem noi muntii, zise-un vechi Carpat, Dar el e mai mare, ca ni-i imparat.
HyperionHyperion, ce din genuni Rasai c-o-ntreaga lume, Nu cere semne si minuni Care n-au chip si nume; Tu vrei un om sa te socoti, Cu ei sa te asameni? Dar piara oamenii cu toti, S-ar naste iarasi oameni. Ei numai doar dureaza-n vant Deserte idealuri - Cand valuri afla un mormant, Rasar in urma valuri; Ei doar au stele cu noroc Si prigoniri de soarte, Noi nu avem nici timp, nici loc, Si nu cunoastem moarte.
IubireNu voi iubi niciodata alta femeie si tu ramai in mintea mea si in sufletul meu ceea ce ai fost totdeauna: visul de aur al vietii mele, singura mea aspiratie, si viata cu tine, singura mea speranta.
JunaFrumoasa si juna, oh, draga-mi mai esti! Eu caut si caut in- achi-ti ceresti Si-n veci nu ma satur si-n veci as cata, Iubita, dorita, o gura - asa! Tu tremuri, tu cauti, tu murmuri, tu razi, Cu glasul tau dulce tu raiu-mi deschizi, Cu parul tau moale tu viata mi-o legi ¬O stii si te faci ca nu o intelegi! Sireata si dulce - copil vinovat ¬ De ce nu ma-mbii cu al tau sarutat, De ce-astepti sa-l fur de'pe ochii-ti profunzi, Si-n blondele plete tu capul ti-ascunzi Cu mana ti-acoperi tu ochii tai dragi, Prin degete cauti, nu rade ci taci; Pedeapsa ce meriti, columba a mea, O gura-i - oh da-mi-o - mi-ai dat-o - asa!
KamadevaCu durerile iubirii Voind sufletu-mi sa-mi vindec, L-am chemat in somn pe Kama Kamadeva, zeul indic.
Aripi are, iar in tolba-i El pastreaza, ca sageti, Numai flori inveninate De la Gangele semet.
Puse-o floare-atunci-n arcu-i, Ma lovi cu ea in piept, Si de-atunci in orice noapte Pling pe patul meu destept...
Cu sageata-i otravita A sosit ca sa ma certe Fiul cerului albastru S-al iluziei deserte.
LuceafarulDin umbra falnicelor bolti Ea pasul si-l indreapta Langa fereastra, unde-n colt Luceafarul asteapta. Privea in zare cum pe mari Rasare si straluce, Pe miscatoarele carari Corabii negre duce. Il vede azi, il vede mani, Astfel dorinta-i gata; El iar, privind de saptamani, Ii cade draga fata. Cum ea pe coate-si razima Visand ale ei tample De dorul lui si inima Si sufletu-i se imple. Si cat de viu s-aprinde el In orisicare sara, Spre umbra negrului castel Cand ea o sa-i apara.
MuteniePrin nopti tacute, Prin lunce mute, Prin vantul iute, Aud un glass Din nor ce trece, Din luna rece, Din visuri sece, Vad un obraz. Lumea senina, Luna cea plina Si marea lina Icoana-i sant; Ochiu-mi o cata In lumea lata, Cu mintea beata Eu plang si cant.
NasterePlangand tu ai venit pe-acest pamant; Amici, ce te-asteptau, te-au salutat zambind; Dar sa traiesti astfel, incat cand te vei stinge Sa parasesti zambind amicii, ce te-or plange.
NefericireNu exista oameni mai neinduplecati si mai duri decat cei preocupati intr-una de nefericirea lor.
NemurireTu-mi cei chiar nemurirea mea In schimb pe-o sarutare, Dar voi sa stii asemenea Cat te iubesc de tare;
OglindaEu nu ma supar deloc de modul cum se reflecta persoana mea in ochii d-tale, caci de la asa oglinda nici nu ma pot astepta la alt reflex.
PacatDa, ma voi naste din pacat, Primind o alta lege; Cu vecinicia sunt legat, Ci voi sa ma dezlege." Si se tot duce... S-a tot dus. De dragu-unei copile, S-a rupt din locul lui de sus, Pierind mai multe zile.
PoporNatura poporului, instinctele si inclinarile lui mostenite, geniul lui, care, adesea, neconstiut, urmareste o idee pe cand tese la razboiul vremii, acestea sa fie determinante in viata unui stat, nu maimutarirea legilor si obiceielor straine.
RomaniaCe-ti doresc eu tie, dulce Romanie, Tara mea de glorii, tara mea de dor? Bratele nervoase, arma de tarie, La trecutu-ti mare, mare viitor Fiarba vinu-n cupe, spumege pocalul, Daca fiii-ti mardri aste le nutresc; Caci ramane stanca, desi moare valul, Dulce Romanie, asta ti-o doresc. Vis de razbunare negru ca mormantul Spada ta de sange dusman fumegand, Si deasupra idrei fluture cu vantul Visul tau de glorii falnic triumfand, Spuna lumii large steaguri tricoloare, Spuna ce-i poporul mare, romanesc, Cand s-aprinde sacru candida-i valvoare, Dulce Romanie, asta ti-o doresc.
RusinePopor romanesc, mari invataturi iti da tie aceasta intamplare! Daca fii tai ar fi fost uniti totdeauna atunci si pamantul tau stramosesc ramanea unul si nedespartit. Dar veacuri de dezbinare neintrerupta te-au dus la slabiciune, te-au dus sa-ti vezi rusinea cu ochii!
SaracieOmul are atata libertate si egalitate pe cata avere are. Iar cel sarac este intotdeauna sclav.
TeiSi daca se intampla pe tine sa te vaz, Desigur ca la noapte un tei am sa visez. Si daca se intampla sa intalnesc un tei, Desigur toata noaptea visez la ochii tai.
TristeteE trist ca nimeni sa te stie, Dar si mai trist sa-ti zici mereu Ca te-a patruns nimicnicie Desi ai fost ca Dumnezeu. Unde sunteti, iubiri desarte, Ochi mari ce nu-i mai pot uita? O, fugi departe, fugi departe, La ce ma-ngani cu fata ta? In vita lumii acestie, Ce-i fara capat si-nceput, In toata neagra vecinicie O clipa numai te-am avut. De-atunci te chem din intuneric Si amintirea ta dezmierd Pan-ce rasai… un vis himeric, Abia rasai… si iar te pierd.
UitareDa-ma uitarii precum te-am mai rugat, caci numai uitarea face viata suportabila.
UmbraDulce si draga Veronica, doresc ca amorul unui nenorocit ca mine sa nu fi aruncat o umbra in viata ta senina, in sufletul tau plin de veselie precat e plin de un gingas si nesfarsit amor. Iubeste-ma si iarta-mi pacatele, caci tu esti Dumnezeul la care ma inchin.
UniversFiecare om e o intrebare pusa din nou spiritului Universului.
VisDragostea este un vis si o parere, o haina stralucita asezata peste durere.
VoluptateCand deodata tu rasarisi in cale-mi, Suferinta tu, dureros de dulce... Pan-in fund baui voluptatea mortii Nenduratoare.
YehovaEu nu cred nici in Yehova, Nici in Buddha-Sakya-Muni, Nici in viata, nici in moarte, Nici in stingere ca unii.
ZeuTu esti o ziua, eu sunt un soare, Eu sunt un flutur, tu esti o floare, Eu sunt un templu, tu esti un zeu - Iubitul meu.
foto prima pagina shutterstock femeie in ie
Spune-ti parerea!