Arsenie Boca: Copiii odihnesc si refac omul. Ei si Dumnezeu au inrudirea pe care noi, cei mari, o pierdem

"Copiii odihnesc si refac omul! Ei rezuma gingasia si frumusetea, puritatea si nevinovatia, si credinta. Chiar ei sunt o refacere a omului.

Chiar pe Iisus L-au odihnit copiii.

Foto: Giant Humanitarian Robot - Flickr.com

Cei mari Il amarau mereu. Si iesise bine din necredincioasa Betsaida, unde Iisus abia tamaduise un orb, n-a izbavit bine pe Petru de milostivirea Satanei, cand a precizat curajul necesar si riscurile mantuirii (o asemanare cu Iisus neaparat necesara: concluzia uceniciei), cand iata alta proba de micime sufletesca: In drum spre Capernaum ucenicii se priceau intre ei, care ar fi mai mare? (Cine stie daca Petru a mai avut vreo pretentie?)

Cand i-a intrebat Iisus despre ce vorbeau intre ei pe cale, ucenicii au tacut. Simteau ca au vorbit din ale cui nu trebuie. Acela se stramutase din Petru in ceilalti, pe alta tema a celor omenesti. Dupa atatea, si atatia – de la toti – Iisus avea nevoie de odihna. Deci sezand i-a chemat ( – Si de cate ori i-a tot chemat! – ) si le-a zis: De voieste cineva sa fie intai, sa fie cel mai de pe urma dintre toti si sluga tuturora. (Marcu 9,35)

Mare inaintea lui Dumnezeu nu poate fi decat omul smerit. Mare inaintea lui Dumnezeu nu poate fi decat omul smerit. Oamenii ajung mari prin vitejii, bogatie, putere, chiar intelepciune - dar aceasta este trufie, si cu ea sperii lumea; si asa esti mare inaintea lumii. "Lumea", insa, nu e cuprinsa in scoartele cartii ceresti; dar in schimb (lumea) se inscrie acolo cu un pahar de apa dat unui drumet in numele dragostei de oameni.

Si luand un copilas in brate le-a zis: «Cine primeste pe unul dintre acesti prunci in numele Meu, pe Mine ma primeste si pe Cel ce m-a trimis pe Mine». (Marcu 9,37)

Cuvantul poate fi largit: Daca mamele ar primi copiii in numele Domnului, ce straveziu ar fi in ei chipul lui Iisus ! Abia atunci si-ar da seama pe cine au primit prin copii.

Citeste continuarea pe Garbo