Tuturor ne plac povestile, indiferent de varsta sau de educatie(nivelul educatiei). De ce?

Par deshidratat, aspru si lipsit de stralucire? Am gasit solutia!

Poate pentru ce ele ne intorc intr-o vreme cand nu aveam griji, nici responsabilitati, cand tot ce visam se indeplinea, cand aveam puteri depline.

Poate pentru ca in ele binele invinge, mereu, raul, lumea e buna si frumoasa si eroii sunt nemuritori.

Dar mai ales, ne plac povestile pentru ca in ele gasim rezolvari inedite ale unor probleme zilnice, gasim invataturi, sfaturi, motto-uri pentru viata. Si toate intr-o forma nu doar expresiva, dar si delicata, sensibila la sentimentele, trairile si asteptarile noastre.

Nu ne place sa fim certati, sa ni se atraga atentia ca am gresit (stim si singuri ca am gresit si am vrea ca ceilalti sa nu vada), sa fim apostrofati, sa ni se faca morala, sa fim sfatuiti de sus(cu un aer de superioritate care ne scoate din fire). Dar acceptam o poveste din care sa tragem singuri anumite conluzii.

O poveste ne ramane in minte, ne-o amintim in timp ce conducem prin traficul infernal, la serviciu, cand suntem cu prietenii. Si vrem sa o spunem si celorlalti.

O poveste ne imbogateste pe toti, ne apropie, ne echilibreaza sentimentele. Si daca ajungem la nivelul la care, in loc sa certam, sa sfatuim, sa apostrofam noi pe altii, putem doar sa spunem o poveste, lasandu-l pe celalalt sa se invete singur minte, deja inseamna ca am invatat ceva din povestile pe care le-am auzit.

Chiar in faptul zilei, va voi spune doau povesti care imi sunt foarte dragi. Fiecare sa invete ce doreste din ele.

Taria omului

Intr-un oras la fel de mare ca al nostru, la fel de aglomerat, si torid, si enervant, in care viata isi cere mult prea agasant pretul de nervi si de oboseala de la oameni, traia o tanara. Plecase de acasa la studii si ramasese in acest oras, acaparata de el, indragostita de el. Dar, la un moment dat, orasul a cerut si de la ea pretul, ca si de la toti ceilalti locuitori ai lui.Nota de plata era cam mare si tanara simtea ca nu mai e in stare sa faca fata orasului. Viata incepu sa i se para din ce in ce mai grea, mai insuportabila, mai fara sens. Nu mai stia cum sa iasa din marasmul fiecarei zile.Simtea ca daca este prea moale, va fi calcata in picioare si nimanui nu ii va pasa de ea. Daca se va pietrifica, va deveni prea dura, va pierde orice sentiment uman si se va transforma in ceva/cineva ce ii displacea total.

Horoscop chinezesc: Ce-ti rezerva Anul Cainelui de Pamant in 2018
Iti place acest articol? Recomanda-l prietenilor: