Parerea lui Radu: Da-mi, Doamne, viata de pe Facebook!

Un text de Radu Buzaianu

Nu stiu daca ati remarcat, dar suntem cu totii bagati in dimensiunea covarsitoare a meseriei spre care mergem in fiecare dimineata. Mergem in ideea de a ne convinge ca avem succes. Succesul e o chestiune de comparatie. De comparatie cu ce e in jur. Dar mai ales, de comparatie cu cine ti-ai construit in gand ca trebuie sa fii. De comparatie cu pozele pe care ti le-ai facut in minte si in care speri ca la un moment dat vei intra.

Facebookul a restructurat comparatia. News-feedul e varianta promotionala a vietilor noastre. Multi privesc admirativ spre pozele cu copiii si sotia, pe care le arunc pe wall cu siguranta omului caruia i-a iesit viata. E ceva idilic in toata chestiunea. Dar am fotografiat cateva momente de glorie. Si atat. News-feedul le aduna de la fiecare dintre noi, dand impresia ca e plina viata de oameni “successful”. Atunci mintea intra in procedeu de comparatie. Si te gandesti ca viata ta nu e ca-n poza pe care ai proiectat-o de mult, dar nici macar ca-n pozele celorlalti, proiectata acum. Cand lucrurile sunt mai simple. News-feedul e gruparea momentelor de glorie ale celor cu care pare ca te-ai imprietenit.

Ma uit dimineata la oamenii porniti spre joburi. In mintea fiecaruia se duce aceasta rafuiala. Rafuiala dintre ce ai si ce nu ai. Intre cine pare ca esti si cine ai fi vrut sa para ca ai fi. Din toata dezbaterea, cu ajutorul instinctului de conservare, castiga momentan impresia ca ti-a iesit viata. Si victoria odata reputata, cand dai usa de perete si-ti saluti colegii, te instalezi in dimensiunea covarsitoare a meseriei tale, cu impresia de om successful, faci o poza, o arunci pe facebook. Si noi si ele cadem cu totii in admiratie. Si-ti dam like-uri. Si te confirmam. Si te invidiem. Cadem in admiratie, dar si in comparatie.

Si ne gandim la noi. Si avem si noi o batalie de dat cu sinele. Cu ce avem, cu ce nu. Suntem sau nu “successful”? Si-n zilele in care o pierdem pare totul prabusit in jur. E asa, ca un carusel in care ne tot invartim cu impresia ca la un moment dat lucrurile vor fi clare. Vor transate definitiv. Si n-au cum sa fie. Pentru ca succesul si viata raman tot timpul o chestiune de comparatie. Iar Dumnezeu nu ne-a lasat in competitie. Si nici macar sa fim “successful”. Ci sa traim.