Irina Mohora

Pe Irina Mohora, noi toti o stim de la TVR. Eu o stiu un pic mai de dinainte. Cand ma intalneam cu ea pe holurile liceului. La cativa ani distanta de atunci, nu m-am mirat s-o vad la televizor, prezentand ceva important. Cu calm si eleganta. Nu m-am mirat, ca avea datele. N-am mai tinut legatura pana atunci, nu stiam ce-si propunea sa faca, dar nu mi s-a parut de mirare ca i-a reusit. Dar m-am mirat cand, o alta colega cu care ma intalneam pe holurile liceului, Oana, cea care se ocupa de acest site, mi-a spus ca Irina e insarcinata si sa facem un interviu cu ea. Asta e momentul in care ne miram. Cel in care cei din jurul nostru, care in ochii nostri sunt cei de atunci, au o familie, au copii, care in cativa ani se vor intalni unii cu altii pe holurile unui liceu. Asta ne mira, cum trece timpul, fara sa-l simti.

Din 3 iulie, Radu Buzaianu, Gianina Corondan si Artur Palaghia dau startul matinalului de vacanta

Un interviu realizat de Radu Buzaianu

Ce mai faci Irina si mai ales de ce?

Excelent! De ce? Pentru ca sunt cucerita de pustiul meu!

Ma uitam la tine, cand faceai extragerea aceea pe TVR, cea de la Loto si ma gandeam, ti-or fi oamenii care au castigat recunoscatori?

Habar nu am. Nu stiu nimic despre cei care au castigat premiul cel mare, dau alte premii. Nu e ca in filmele acelea la care cred ca te-ai gandit tu... cu cel care are biletul norocos si imparte din castigul lui cu cineva pe care nu il cunoste.

Ce-ai face cu ei, daca ai câstiga câteva milioane de euro, cum se mai intampla in viata?

Ca sa castig ar trebui sa joc, lucru pe care nu il fac. Nu ma consider foarte norocoasa din acest punct de vedere, asa ca nici macar nu incerc. Insa sunt foarte norocoasa din alte puncte de vedere.

Ai acest proiect cu asociatia, spre care privesc cu admiratie. Cum ti-a venit in minte?

Multumesc! Ideea nu mi-a apartinut in totalitate. A fost a unei cunostinte. Mi-a povestit, mi-a placut si m-am pus pe treaba. Am crezut foarte tare in ea si mai ales in ceea ce pot sa fac si unde as fi putut sa o duc. Am transformat alaturi de echipa mea o idee in ceva real. Am muncit mult si uite asa, in scurt timp, Asociatia Zambetul Ingerilor nu numai ca lua fiinta dar si initia campania de prevenire a cersetoriei ”Sendvisul de la Miezul Noptii” cu activitate 365 de zile pe an. A fost ceva incredibil. Eu cred foate tare ca atunci cand un lucru tebuie sa se intample, el vine usor, firesc si frumos. Cand te chinui prea mult si tot nu iese, e un semn ca poate nu trebuie sa se intample, nu forta, poate directia e una gresita.

Ce te-a socat cel mai mult in ceea ce ai descoperit in desfasurarea acestui demers?

Nu m-a socat nimic cu toate ca am trait ceva experiente. Nu pot spune ca am fost socata, nici atunci cand am coborat in canalul de la Gara de Nord sa vad cum traiesc oamenii strazii. Povestile oamenilor, pe care i-am intalnit in fiecare noapte la principalul punct de distributie, cel de la Gara de Nord, copii fugiti din centrele de plasament si care acum prefera sa traiasca pe strada decat acolo, bunicile care cresc singure cate 4 nepotei, tatal iesit din penitenciar si care isi gaseste copilasii in diferite orfelinate pentru ca mama a ales sa ii duca acolo si sa plece in lume, decat sa ii ingrijeasca, nu stiu cum si de unde am avut puterea si relaxarea de a face fata fara a ma soca. Stiam pur si simplu ca trebuie sa fac acele lucruri in fiecare noapte fara sa am timp sa ma gandesc prea mult, insa nu putine au fost noptile in care ma intorceam acasa, in patul meu si nu ma mai lua somnul rememorand ceea ce vazusem.

In cateva luni vei fi mama, ce planuri ti-ai facut?

Momentam ma bucur in fiecare zi de sarcina, sunt tare mandra de burtica mea si e incredibil cum poti sa simti atat de multe lucruri si atat de intens pentru cineva pe care inca nu l-ai cunosut si nici nu stii cum arata. In afara de faptul ca imi doresc sa sa nasca perfect sanatos, nu am facut niciun plan. Sunt foarte relaxata, calma si linistita. Pustiul are grija de mine sa simt asa... sunt convinsa.

Astepti de multa vreme momentul acesta sau nu neaparat?

Nu neaparat. Momentul acesta a venit atunci cand amandoi ne-am dorit si de cand ne-am dorit nu s-a lasat deloc asteptat, semn ca pustiul era pregatit sa apara, numai noi nu ne grabeam.

De ce ti-e cel mai frica din ceea ce urmeaza?

Frica? Cum sa simt frica in acesta perioada cand eu simt numai bucurie si fericire. Nu e loc de asa ceva. Ti-am spus ca pustiul are grija de mine. Nimic din ce aud de la alte mamici nu ma panicheaza si nu ma sperie. Nici nu stau pe net, pe tot felul de grupuri de mamici si forumuri specifice. Sunt relaxata momentan. Stiu si simt ca o sa fac o super echipa cu pustiul meu. Deja facem echipa de sapte luni si ne descurcam de minune. Am incredere in Dumnezeu ca totul se va intampla fix asa cum e mai bine pentru noi.

Dintre toate care urmeaza sa se intample ca mama, de care dintre ele esti cea mai nerabdatoare?

Nu am fost niciodata la un „blind date”, insa cam asa cred ca e. Peste 3 luni am intalnire cu cineva pe care nu l-am mai intalnit si nici nu stiu cum arata. Tipul acesta, cu toate ca nu ne-am mai vazut, deja m-a cucerit. Incet si cu blandete, pas cu pas, cu fiecare bataie de inima pe care i-am auzit-o, cu fiecare miscare din burtica, cu felul in care ma saluta dimineata, m-a dat gata!
Poate suna ciudat insa nu sunt nerabdatoare sa-l vad cum arata, ci sa descopar ce fel de om mi-a fost trimis. Cine si cum va fi el. Dar pentru asta va trebui sa mai astept cativa ani.

Si pana atunci?

Pana atunci imi doresc sa il vad sanatos in bratele mele. Copilul meu vreau doar sa fie fericit, sa stiu sa il ajut atunci cand va avea nevoie, sa il invat si sa pot sa ii arat diferenta intre bine si rau, sa faca alegeri inspirate in viata. Abia astept prima noatra intalnire si tot ce va urma dupa!

Sursa foto: Facebook

Maria Coman: Am invatat ca e important sa stii ce vrei
Iti place acest articol? Recomanda-l prietenilor: