Au trecut si sarbatorile de Paste pentru unii prea greu, pentru altii mult prea repede, pentru unii cu bucurii (asa cum speram cu totii sa fie) iar pentru altii din nefericire cu adevarate tragedii
Finalul unei astfel de curse poate sa vina insa mult mai devreme decat ne-am fi ateptat. Nu doresc nimanui sa cunoasca un final de genul celui pe care l-am descris la inceput si pentru ca acest lucru sa fie posibil, trebuie numai sa acordam mai multa importanta omului, omului real, si mai putina importanta unei masini, care in mod real ar trebui sa fie numai o unealta care serveste anumitor scopuri, o “unealta” care se poate cumpara, se poate inlocui, se poate repara. Spre deosebire de viata unui om. Desi am intalnit indivizi care afirma cu nonsalanta ca totul se cumpara, referindu-se chiar la viata, eu nu am reusit inca sa descopar pretul unei vieti. Iar aceasta afirmatie nu suporta sensuri metaforice: daca un om responsabilde pierderea unei vieti reuseste sa isi cumpere libertatea fizica, asta nu inseamna insa ca si-a cumparat cu adevarat libertatea si cu atat mai putin nu inseamna ca a cumparat viata.