Golful dorintelor despre iubire

Undeva in Levant, in vremea povestilor de demult, era un trib ce traia din pastorit, la marginea unui codru de cedri, nu departe de mare. De cu zori toti oamenii aceia porneau cu turmele lor de capre pe nesfarsitele pajisti verzi, petrecuti, pana ce se pierdeau in zare, de privirile iubitoarelor sotii. Cum ultimul clopot zglobiu se stingea, sotiile ii zoreau pe copii sa se spele si se apucau de ceea ce stiau cel mai bine si pentru care mestesug li se dusese faima. Teseau. Se depanau povesti in timp ce fuioarele torceau si degete indemanatice treceau firele prin urzeli, dand fiinta unor nemaipomenite tesaturi de lana, vestite in tot tinutul. Se zvonea ca tesaturile prindeau acele minunate povesti, spuse de femei, intre firele lor. Povestile nu erau nici una la fel ca alta, si de aceea fiecare bucata de panza care iesea din mainile maiestre era unica. Copiii stateau pe aproape si ciuleau vrajiti urechile, in timp ce pregateau ghemele de fire divers colorate. Nimeni nu cerea o anumita culoare, dar manutele copiilor nimereau fara gres exact nuanta potrivita de fiecare data.

Simtind ezitarea lor si realizand ca avea doar o clipa sa mai apuce sa zica ceva, Preas pasi in fata, cu bratele ridicate.

- Oameni buni, de ce vreti sa va manjiti mainile cu o asemenea crima ? Va dati seama ca fapta asta nu va fi in veci uitata si intreaga viata veti avea de suportat privirile fiilor si nepotilor vostri si vorbele tuturor spuse pe la spate? Poate reusim sa cadem la o invoiala onorabila, ca intre barbati adevarati si viteji.
Mania celorlalti incepu sa se topeasca, pentru ca simteau adevarul vorbelor lui Preas arzandu-le cugetul. Privirile se indreptara catre Gontu, seful lor, sperand ca totul sa se rezolve fara acel groaznic pacat la care fusesera impinsi cam fara de voie.

- Preas, toti stim ca esti iute la minte si ca ai zice orice ca sa-i scapi pe ai tai. De ce te-am crede?
- Ascultati, zise Preas. simtind cu ochii tuturor celor din preajma il ardeau cu dorinta si speranta ca treaba sa se rezolve. Poate ca este ceva mai valoros decat niste simple tesaturi. La urma-urmei daca veti comite acest omor, poate ca povestile impletite intre fire vor deveni niste blesteme si panzele vor aduce numai nenoroc celui care le va purta. Cine ar mai dori sa cumpere asemenea straie ? Nici noi nu stim cum reusesc femeile noastre sa faca ceea ce fac. Poate la mijloc e vreo vraja, care se poate spulbera si atunci totul ar fi in zadar.

Tacerea care urma confirma ca toti il credeau si ca-si doreau cu ardoare sa fie gasita o alta solutie. La un semn a lui Gontu, sulitele se plecara si se asezara cu totii in iarba grasa, pastorii si caprele lor la mijloc, inconjurati de ceilalti barbati.

Citește și:

Kudika
23 Decembrie 2008

Echipa Kudika