Golful dorintelor, o poveste despre iubire si speranta

Fratii asteptasera intreaga zi un semn. Saami privea la Preas, cerandu-i din priviri ca el sa decida in ce parte s-o ia. Era bucuros sa lase aceasta povara pe umerii lui, dar avea incredere ca el nu se va supara si ca-i va indruma, ca intotdeauna, in directia corecta. Preas insa, ezita. Au stat pe loc pana la caderea noptii, plutind in voia marii, redevenita linistita si calda. Tot Saami fu cel care zari in larg o luminita. Vaslira inspre ea si apucara sa ajunga foarte aproape cand luminita se stinse. Cercetand bezna, vazura o noua luminita la orizont si o tinura tot asa, toata noaptea, fara insa sa gaseasca vreodata obiectul care ii indruma. Parea ca unei zeitati a marii i se facuse mila de ei si-i calauzea, iar ei urmau firava poteca de lumina cu credinta. Dimineata se trezira langa o insula cunoscuta si Preas realiza ca de aici stie drumul si ca mai aveau doar cateva zile pana acasa. Insa, entuziasmul lui se topi pe data si devenea mai intunecat cu fiecare ceas ce trecea. Saami nu indraznea sa-l intrebe, desi stia ce are pe suflet. Ar fi vrut sa-l dezlege de juramant, dar stia ca fratele sau era foarte indaratnic cand voia. Cumva, simtea ca mai are doar putin timp de stat impreuna cu el si nu voia sa-si petreaca acest timp certandu-se, mai ales acum.

In a treia dimineata, Preas ii spuse fratelui sau ca mai era o zi pana acasa si ca el va cobori pe insula ce se zarea langa ei.

- Ce vei face ? ofta Saami.
- Nu stiu. Voi cauta o barca de negutatori si voi pleca cu ei. Voiam de mult sa vad lumea.

Saami simtea ca fratele sau ii zicea doar pe jumatate adevarul, dar l-a imbratisat, spunandu-i ca-l vor astepta mereu sa se intoarca. N-a fost nici o lacrima. Barbatii nu pling.

In port, Preas si-a luat desaga si una din acele misterioase barcute si, luandu-si ramas-bun inca o data, il privi pe Saami cum se pierde in departare dupa care o lua spre un han unde nadajduia sa gaseasca niste negutatori in trecere pe acolo.

Mare fu bucuria in sat cand Saami se intoarse la ai sai. Toti lasara deindata orice faceau, repezindu-se la golf. Saami era inconjurat de sute de oameni ce doreau sa-l imbratiseze, iar bratele oamenilor nu se saturau sa-l atinga ca pe-un erou de legenda. Cand Saami raspunse intrebarilor mute ale tuturor si scoase lana de smarald, a fost un suspin general, dupa care toti au amutit. Nu-si veneau a crede ochilor ca vedeau aievea o asemenea minunatie. In acea tacere, Aati s-a apropiat incet de Saami, care tinea lana in mana. Lumea se dadea indarat din calea ei, si ea pasi pana in fata eroului reintors. Se vedea ca e usurata, dar inca nu indraznea sa se bucure. Isi musca buza si zise:

---