Deja Vu

In urma cu cateva zile, am trait o senzatie de deja-vu in timp ce intram in scara blocului in care locuiesc. Nu e prima oara ca am aceasta ciudata senzatie, asa ca am hotarat ca a venit timpul sa aflu care este explicatia acestui fenomen bizar. Iata ce am aflat.

In primul rand, un fel de definitie:

Déjà vu – vine din limba franceza si inseamna deja vazut; se refera la senzatia ciudata de familiaritate, de recunoastere a unui eveniment, intamplari obisnuite pe care persoana respectiva nu poate s-o identifice in trecutul sau in ciuda senzatiei puternice ca este vorba despre ceva care s-a mai petrecut o data sau chiar de mai multe ori.

Aceasta senzatie poate fi provocata de un miros, un sunet sau o imagine, cel mai ades de o combinare a acestora creand senzatia ca stii ce urmeaza sa se intample. Dureaza insa foarte putin. Undeva intre o fractiune de secunda si unu-doua minute. Din acest motiv si din cauza ca nu are manifestari fizice este foarte greu de studiat.

Totusi oamenii de stiinta nu s-au lasat chiar atat de usor intimidati si au incercat sa gasesca o explicatie pentru acest fenomen.

Emil Boirac, om de stiinta francez, a fost primul care a studiat acest fenomen si care i-a dat si numele. A impartit senzatia in trei categorii denumite deja-vecu – deja trait, deja-senti – deja simtit si deja-visite – deja vazut. Au mai fost si altii care i-au urmat, chiar si Sigmund Freud venind cu o explicatie privind cauzele acestei senzatii, specifica metodelor sale de psihanaliza, dandu-i denumirea de “paramnezie”. El sustinea ca senzatia de deja-vu este un rezultat al reprimarii unor amintiri traumatizante traite in frageda copilarie. Desi acceptata pentru o destul de indelungata perioada de timp, aceasta explicatie este contrazisa de rezultatele unor cercetari mai recente la care a contribuit si aparatura avansata pentru studierea creierului.

Psihiatrul Alan Brown alaturi de colega sa dr. Elizabeth Marsh de la Universitatea Duke din Statele Unite, au facut un experiment in cadrul caruia unui grup de studenti le-au fost aratate cateva fotografii pentru doar 10-20 de milisecunde, timp suficient pentru creier ca sa le receptioneze insa insuficient pentru ca persoana sa reuseasca sa constientizeze imaginea. Apoi le-au fost prezentate pe larg imgini cu diverse locuri, iar rezultatul a fost acela ca studentilor li s-au parut familiare acele imagini care le-au fost aratate fara ca ei sa constientizeze ce-au vazut. Asa s-a ajuns la teoria mesajelor subliminale care sustine ca senzatia de deja-vu este de fapt senzatia de recunostere a unor imagini pe care creierul nostru le-a perceput dincolo de activitatea la care eram noi atenti si le recunoaste chiar daca noi nu suntem constienti ca le-am mai fi vazut si inainte. Aceasta teorie mai este numita si “atentie distributiva”.

---