Cum ma ajuta credinta in vindecarea spirituala

"Traim intr-o lume in care toti isi dau seama daca ai slabit sau daca te-ai ingrasat, dar niciunul daca esti trist. Uneori cea mai buna decizie este sa faci liniste in interior. Nu mai stim sa ne bucuram de tacere. Eu cu mine si cu Doamne… Acesta e inceputul. Sa pot sa stau in tacere, fara sa am nevoie de fundal sonor ca sa nu ma simt singur, trist. Nu ai nevoie sa iti duci inima si mintea departe pentru a fi bine. Coboara in inima si fii bland cu tine, fii delicat cu ce gasesti acolo si intoarce-te ori de cate ori simti nevoia. Ai fugit destul de tine ca sa te intalnesti cu tine! Cand te doare, spune-I lui Doamne!" [Parintele Hrisostom Filipescu]

Am crescut iubindu-L pe Dumnezeu, insa nu mama a fost cea care m-a luat de manuta si m-a dus la biserica si nu in familie am invatat sa ma rog. De educatia mea religioasa s-a ingrijit doamna profesoara de religie, care ne ducea la slujba in fiecare duminica si in zilele de sarbatoare. Ea a fost cea care m-a prezentat tuturor preotilor drept eleva care scrie poezii religioase, fiind si singura eleva care, la serbarile scolare, recita propriile poezii. Asa inima s-a umplut de iubire pentru toate cele sfinte.

Si m-a tinut entuziasmul pana in clasa a 8-a. Religia a fost materia mea preferata, bineinteles, iar faptul ca eram constienta de prezenta Lui si a ingerului pazitor, a tinut raul departe de mine. De fapt, am fost ferita mereu de rau, chiar daca 2006 - 2013 a fost o perioada lunga de pauza, perioada in care am dat ascultare zvonurilor aparute in presa legate de diversi preoti side biserica si m-am indepartat.

Sursa Foto: Shutterstock/By KieferPix

In 2013 ajunsesem la capatul puterilor si in acelasi timp o luam pe un drum nou: pusesem capat unei relatii de patru ani si urma sa ma mut singura in casuta pe care mi-o cumparasem. Dar care era de fapt rostul meu in viata? Cum puteam sa pun capat gandurilor in nuante de gri si negru care ma innebuneau din ce in ce mai tare? Cum puteam sa redevin Mia de altadata, cea care avea iubire de daruit tuturor, cea care imbratisa cu inima pe toti pe care ii intalnea? Imi era tare dor de mine si ma uram pentru transformarea pe care o suferisem din cauza oamenilor pe care i-am lasat sa intre in viata mea.

In 2013 am ajuns la Pangarati, Piatra Neamt, la o manastire de calugari. S-ar putea sa scriu pagini intregi daca ma apuc sa povestesc ce am trait de fiecare data cand am ajuns acolo, asa ca voi spune doar ca, in sfarsit, mi-am gasit locul care imi aduce pacea sufleteasca. Cam departe, dar merita fiecare drum facut - este singurul loc care face minuni cu mine.

Dar stii cum ajuta credinta? Fara sa ne dam seama, pentru ca uneori este mai usor sa nu recunoastem ca este iubirea celui de Sus. Odata ce incepi sa te indrepti in directia aia simti lucrarea Lui, vezi ca ti se intampla lucruri frumoase, ca te simti mai bine, ca esti mai calma, ca inima se bucura mai mult.

La Pangarati am intalnit cei mai frumosi cu inima, blanzi, fericiti, calmi, muncitori si darnici preoti, atat tineri, poate chiar mai tineri decat mine, cat si batranei. Sunt preotii aia care nu te lasa sa pleci de acolo pana nu iti ofera o carte, un mar, o ciocolata, fara sa iti ceara sau sa astepte ceva la schimb. Isi doresc doar sa revii si sa nu renunti la rugaciune. Acolo sus, in deal, primesc iubirea pe care jos, in oras, oamenii refuza sa o mai dea, sau unii chiar au pierdut-o definitiv. Duhovnicul meu de acolo este doctorul si terapeutul meu. Este asa cum trebuie sa fie un preot... cu har. Ma simt binecuvantata ca mi-a fost dat sa ajung in locul potrivit si sa gasesc oamenii despre care citeam in cartile de religie.

Sursa Foto: Cristian Lazer

Cat ma ajuta credinta?

100%, chiar daca uneori mi-e atat de greu sa vorbesc cu El. Ma simt vindecata dupa fiecare spovedanie, ma simt vindecata dupa fiecare slujba la care sunt prezenta, ma simt vindecata cand stiu ca am pe cineva care se roaga in permanenta pentru mine, am simt vindecata cand ma rog si cand citesc invataturile si pildele Sfintilor Parinti. Da, mi-am vindecat depresia prin credinta.

In decembrie am fost ultima oara si mi-a fost atat de greu sa rezist. In timpul slujbei mi-au venit toate gandurile negative posibile, voiam inapoi in oras, ceva imi spunea ca sunt bine si ca nu am nevoie sa fiu acolo. Dar era ora 8 seara si eram in Piatra Neamt, cum puteam sa ajung acasa? Dupa jumatate de ora de la inceperea slujbei, am inceput sa observ cat de frumosi sunt oamenii aflati cu mine in biserica. Mi se umplea inima de iubire pentru fiecare dintre ei in parte, incepusem sa ma simt in siguranta. Abia din acel moment am reusit sa ma dedic trup si suflet slujbei.

Se spune ca este bine sa se roage ceva pentru tine, pentru ca rugaciunea celorlalti pentru aproapele lor este mult mai puternica. Eu il am pe Parintele Arsenie, duhovnicul de la Piatra Neamt, a carui rugaciune se simte imediat. Spre exemplu, el isi dorea mult sa nu mai am job-ul pe care il aveam in 2013, pentru ca ispiteam pe multi prin prisma lui. Cand s-a ivit ocazia sa ma angajez in alta parte, l-am rugat sa se roage pentru mine, pentru ca nu as fi renuntat la un job de 5 ani pentru ceva ce nu eram sigura. Rugaciunea lui si faptul ca timp de o saptamana am mers zi de zi la o Manastirea Radu Voda din Bucuresti au facut ca la nicio saptamana sa se inchida publicatia pentru care am lucrat atatia ani si sa ma angajez imediat in alta parte.

Am simtit puterea rugaciunii lui si atunci cand nu reuseam sa ajung la el, la Pangarati. In vara anului trecut, l-am intrebat daca are timp sa ma primeasca ca sa ma spovedesc si mi-a raspuns: "Incercam". Nu am ajuns, bineinteles. In decembrie i-am scris si l-am intrebat daca nu cumva exista o rugaciune care sa ma aduca mai repede acolo. "Veniti. La ce ora ajungeti? [...] Camera 1, etaj 1", astea au fost mesajele pe care mi le-a trimis. De data asta si el era convins ca o sa ajung acolo... si chiar am ajuns. La plecare mi-a spus: "As fi vrut sa mai ramai sa iti mai mangai sufletul.".

Sursa Foto: Cristian Lazer

Sursa Foto Front Page: Shutterstock/By Gopoo

---